apelpisí [At: DA / V: apil- / Pzi: ~sesc / E: ngr ὰπελπίζω] 1-2 vtr (f} A dispera (sau a aduce la disperare pe cineva). 3 vr A deznădăjdui.

apelpisít, ~ă [At: ALECSANDRI, ap. HEM 1299 / Pl: ~iți, ~e / E: apelpisi] 1 a Adus la disperare. 2 a Scos din sărite. 3 smf, a (Persoană) care nu se mai poate controla. 4 a (Fig) Neobișnuit.

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, disperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.).

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, desperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.).

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (învechit) Ajuns la marginile răbdării, exasperat, scos din sărite. Mița (apelpisită): Nu mai voi să știu de nimic. Să vie oricine... voi scandal... voi să mor! CARAGIALE, O. I 201. ♦ Smintit, nebun. ◊ (Substantivat) De-i face un pas mai mult, trag clopoțelul să vie slugile, și te leg butuc, ca pe un apelpisit. ALECSANDRI. T. 1280.

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (Înv.) Deznădăjduit; scos din sărite, exasperat. ♦ (Adesea substantivat) Nebun. – Participiul lui apelpisi (ieșit din uz).

apelpisít (înv.) adj. m., s. m., pl. apelpisíți; adj. f., s. f. apelpisítă, pl. apelpisíte

apelpisít adj. m., s. m., pl. apelpisíți; f. sg. apelpisítă, pl. apelpisíte

APELPISÍ vb. v. despera, deznădăjdui, exaspera.

APELPISÍT adj. v. desperat, deznădăjduit.

apelpisí (-sésc, -ít), vb. – A exaspera, a scoate din fire. – Mr. apelpisire. Ngr. ἀπελπίζω aorist ἀπέλπισα „a dispera”, de la ἐλπίδα „speranță” (Gáldi 149). – Der. apelpisie, s. f. (exasperare); apelpisit, s. m. (prost, neghiob).

apelpisit a. 1. (ironic) desperat; 2. fig. faimos, extraordinar: costum apelpisit; 3. turbat, furios: te leg butuc ca pe un apelpisit AL. [Gr. mod.].

*apelpisésc v. tr. (ngr. apelpizo, aor. apélpisa). Fam. Aduc la desperare, scot din răbdărĭ. V. refl. M’am apelpisit cu pretențiunile lui! V. afanisesc.

*apelpisít, -ă adj. și s. Fam. Desperat, turbat: umbla ca un apelpisit. Turbat, grozav, extraordinar: un vin apelpisit. Adv. Apelpisit de bun.

apelpisi vb. v. DESPERA. DEZNĂDĂJDUI. EXASPERA.

apelpisit adj. v. DESPERAT. DEZNĂDĂJDUIT.