Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru apelativ

apelat├şv, ~─â [At: SBIERA, F. S. 265 / Pl: ~i, ~e / E: fr appellatif] 1 sn, a (Substantiv) comun. 2 a (Jur; d. o instan╚Ť─â) Care judec─â apelurile. 3-6 sn, a (Nume, cuv├ónt) calificativ (cu care este strigat cineva).
APELAT├ŹV, -─é, apelativi, -e, adj., s. n. Care se aplic─â unei clase, unei specii ├«ntregi; comun, general. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Substantiv comun, nume. ÔÇô Din fr. appellatif, lat. appelativus.
APELAT├ŹV, -─é, apelativi, -e, adj., s. n. (Substantiv) comun; (nume, cuv├ónt) calificativ. ÔÇô Din fr. appellatif, lat. appelativus.
APELAT├ŹV, -─é, apelativi, -e, adj. (Ie╚Öit din uz; despre substantive, ├«n opozi╚Ťie cu propriu) Comun. (Substantivat) Nume, calificativ. Lui N. to╚Ťi tovar─â╚Öii i se adreseaz─â cu apelativul ┬źfrunta╚Ö┬╗.
APELAT├ŹV, -─é, apelativi, -e, adj. (Ie╚Öit din uz, despre substantive) Comun. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Nume, calificativ. ÔÇô Fr. appellatif (lat. lit. appellativus).
apelat├şv1 adj. m., pl. apelat├şvi; f. apelat├şv─â, pl. apelat├şve
apelat├şv2 s. n., pl. apelat├şve
apelat├şv adj. m., pl. apelat├şvi; f. sg. apelat├şv─â, pl. apelat├şve
apelat├şv s. n., pl. apelat├şve
APELAT├ŹV adj. v. comun.
APELAT├ŹV s. atribut, calificativ, nume. (├Äl cheam─â cu ~ul: b─âiete!)
APELAT├ŹV, -─é adj. (Ie╚Öit din uz; despre substantive) Comun. ÔÖŽ (s.n.) Nume, calificativ. [< fr. appellatif, cf. lat. appellativus].
APELAT├ŹV, -─é adj., s. n. (substantiv) comun; nume calificativ. (< fr. appellatif, lat. appellativus)
APELAT├ŹV ~e n. Substantiv comun; cuv├ónt, nume, calificativ. /<fr. appellatif, lat. appellativus
apelativ a. 1. Gram. care convine întregei specii; 2. general: Scit era un nume apelativ pentru toate popoarele nomade dela N. și E. Europei.
*apelat├şv, -─â adj. (lat. appellativus). Gram. Nume apelativ (ma─ş des nume comun), care convine ├«ntregi─ş speci─ş, ca om, arbore. General: ÔÇ×ScitÔÇŁ era un nume apelativ pentru toate popoarele nomade din nordu ╚Öi estu E┼şrope─ş.
apelativ adj. v. COMUN.
APELATIV s. atribut, calificativ, nume. (Îl cheamă cu ~: băiete!)
APELAT├ŹV s. n. (< adj. apelativ, -─â < fr. appellatif, cf. lat. appellativus): substantiv comun folosit ca termen de adresare; nume, calificativ (v. substantiv apelativ).

Apelativ dex online | sinonim

Apelativ definitie

Intrare: apelativ
apelativ adjectiv substantiv neutru