Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru apel

ap├ęl sn [At: (a. 1774) URICARIUL I, 183 / Pl: ~uri / E: fr appel] 1 Chemare. 2 (Pex) Rug─âminte. 3 Invocare. 4 (├«e) A face ~ Ia... A apela (1). 5 (Spc) Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezen╚Ťa lor ├«ntr-un anumit loc. 6 (Pex) Lista cu membrii unei colectivit─â╚Ťi constituite. 7 (Jur) Adresare la jurisdic╚Ťia imediat superioar─â, spre a schimba sau anula o sentin╚Ť─â dat─â de prima instan╚Ť─â. 8 (Jur; ├«e) A face ~ A intenta recurs (contra unei sentin╚Ťe date de o instan╚Ť─â) la instan╚Ťa superioar─â. 9 (Jur; ├«s) F─âr─â ~ F─âr─â drept de recurs. 10 (Jur; ├«s) Curte de ~ Instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â superioar─â tribunalului care judec─â, ├«n a doua instan╚Ť─â sau ├«n recurs, litigii solu╚Ťionate de o instan╚Ť─â inferioar─â.
AP├ëL, apeluri, s. n. 1. Strigare a numelor unor persoane dintr-o colectivitate, spre a verifica prezen╚Ťa lor ├«ntr-un anumit loc. 2. Chemare scris─â sau oral─â adresat─â unei colectivit─â╚Ťi sau unei persoane. 3. Cerere, rug─âminte. ÔŚŐ Loc. vb. A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 4. Ac╚Ťiune f─âcut─â la o instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â superioar─â, spre a ob╚Ťine anularea unei sentin╚Ťe date de o instan╚Ť─â inferioar─â. * Curte de apel = instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â, superioar─â tribunalului, care are competen╚Ťa de a judeca recursul cuiva ├«mpotriva sentin╚Ťei tribunalului. 5. Producere a unui semnal sonor sau luminos prin care se marcheaz─â cererea de a stabili o leg─âtur─â telefonic─â sau telegrafic─â. ÔÇô Din fr. appel.
AP├ëL, apeluri, s. n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezen╚Ťa lor ├«ntr-un anumit loc. 2. Chemare scris─â sau oral─â adresat─â maselor, unei colectivit─â╚Ťi etc. 3. Cerere, rug─âminte. ÔŚŐ Loc. vb. A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 4. Ac╚Ťiune f─âcut─â la o instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â superioar─â, spre a ob╚Ťine anularea unei sentin╚Ťe date de o instan╚Ť─â inferioar─â ╚Öi judecarea ├«n fond a procesului. ÔŚŐ Curte de apel = instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â, superioar─â tribunalului, care avea competen╚Ťa de a judeca recursul cuiva ├«mpotriva sentin╚Ťei tribunalului. 5. Producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marcheaz─â cererea de a stabili o leg─âtur─â telefonic─â sau telegrafic─â. ÔÇô Din fr. appel.
AP├ëL, apeluri, s. n. 1. Chemare, strigare; (├«n special) strigare a numelor membrilor unei colectivit─â╚Ťi, av├«nd de scop verificarea prezen╚Ťei lor. Apelul se va face in fiecare zi la intrarea ├«n clas─â. ÔŚŐ Notaru, ├«n pragu prim─âriei, face apelul sor╚Ťa╚Öilor. BUJOR, S. 69. ÔÖŽ Chemare adresat─â maselor (├«n form─â oral─â sau scris─â). Apelul Congresului [pentru ap─ârarea p─âcii ÔÇô Viena 1952] se ├«ncheie cu aceste minunate cuvinte: ┬źPopoarele vor s─â tr─âiasc─â ├«n pace, oricare ar fi regimul social din ╚Ť─ârile lor, oricare ar fi idealul lor suprem┬╗. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 1-2, 130. ÔÖŽ Cerere, rug─âminte, ├«ndemn. ├Än m├«inile lui B─âlcescu istoria devine o arm─â de lupta ├«n slujba poporului, un apel la eroismul lui, un ├«ndemn la revolu╚Ťie. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 1-2, 99. Apelul lor fu auzit... ╚Öi o trup─â [a membrilor colectivului teatral], ca prin minune, se g─âsi ├«nfiin╚Ťat─â. NEGRUZZI, S. I 343. ÔŚŐ Expr. A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rug─âminte, a cere ajutorul cuiva, a recurge, a apela la cineva sau la ceva. A trebuit s─â fac─â apel ╚Öi la b─ârbatul ei. REBREANU, R. I 167. S─â m─â spele de insulte, nu m─â-ncerc s─â fac apel la un veac ce nu cuprinde dec├«t patim─â ├«n el. MACEDONSKI, O. I 119. 2. (├«nvechit) Ac╚Ťiune f─âcut─â la o instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â superioar─â spre a ob╚Ťine anularea unei sentin╚Ťe date de o instan╚Ť─â inferioar─â. ÔŚŐ Loc. adj. F─âr─â (drept de) apel = lipsit de dreptul de a ataca hot─âr├«rea unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti. (Fig.) [C─âpitanul] privind de pe chei... ├«╚Öi da p─âreri, sentin╚Ťe f─âr─â apel, asupra manevrei vaselor ├«n port. BART, E. 325. Prezida Copoiul ╚Öi sentin╚Ťe f─âr─â apel el da. ALEXANDRESCU, P. 151. ÔŚŐ (├Än organizarea judec─âtoreasc─â a regimului burghezo-mo╚Öieresc) Curte de apel v. curte. 3. Producerea unui semnal sonor sau luminos ├«ntr-un post telefonic sau telegrafic ori ├«ntr-o central─â telefonic─â sau telegrafic─â.
AP├ëL, apeluri, s. n. 1. Strigare (a numelor membrilor unei colectivit─â╚Ťi, spre a verifica prezen╚Ťa lor). ÔÖŽ Chemare adresat─â maselor (oral sau ├«n scris). ÔÖŽ Cerere, rug─âminte, ├«ndemn. ÔŚŐ Expr. A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rug─âminte, cu o cerere. 2. ( ├Änv.) Ac╚Ťiune f─âcut─â la o instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â superioar─â, spre a ob╚Ťine anularea unei sentin╚Ťe date de o instan╚Ť─â inferioar─â. 3. Producerea unui semnal sonor sau luminos ├«ntr-un post telefonic, telegrafic sau ├«ntr-o central─â telefonic─â. ÔÇô Fr. appel.
ap├ęl s. n., pl. ap├ęluri
ap├ęl s. n., pl. ap├ęluri
APÉL s. 1. chemare. (~ lansat către electorat.) 2. (pop.) strigare. (Face ~ul la școală.) 3. v. cerere.
AP├ëL s.n. 1. Strigare a numelui unor persoane (pentru verificarea prezen╚Ťei lor ├«ntr-un loc). 2. Chemare scris─â sau oral─â adresat─â unei colectivit─â╚Ťi. ÔÖŽ ├Ändemn; cerere, rug─âminte. ÔŚŐ A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rug─âminte. 3. Semnal sonor sau luminos produs ├«ntr-un post de telefon, de telegraf etc.; chemare. 4. (Ie╚Öit din uz) Ac╚Ťiune f─âcut─â la o instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â imediat superioar─â pentru a schimba sau a infirma o hot─âr├óre dat─â de o instan╚Ť─â inferioar─â. [Pl. -luri. / < fr. appel].
AP├ëL s. n. 1. strigare a numelui cuiva. 2. chemare scris─â sau oral─â adresat─â unei colectivit─â╚Ťi. ÔŚŐ ├«ndemn, cerere, rug─âminte. 3. semnal sonor sau luminos produs ├«ntr-un post de telefon, de telegraf etc. 4. (jur.) ac╚Ťiune f─âcut─â de o instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â imediat superioar─â pentru a schimba sau a infirma o hot─âr├óre dat─â de o instan╚Ť─â inferioar─â. (< fr. appel)
ap├ęl (ap├ęluri), s. n. ÔÇô 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv. ÔÇô 2. Recurs. Fr. appel. Sensul 1 este termen ╚Öcol─âresc ╚Öi militar; sensul 2 ╚Öi der. s─âi s├«nt termeni juridici. ÔÇô Der. apela, vb. (a face recurs); apelabil, adj.; apelant, s. m.; apela╚Ťi(un)e, s. f. (chemare, denumire; apel, recurs); apelativ, adj.
AP├ëL ~uri n. 1) Rostire succesiv─â a numelor unor persoane pentru a verifica prezen╚Ťa lor ├«ntr-un anumit loc. 2) Chemare adresat─â maselor. 3) Rug─âminte adresat─â cuiva. 4) Chemare la distan╚Ť─â printr-un semnal sonor sau luminos, folosit ├«n telefonie ╚Öi telegrafie. /<fr. appel
apel n. 1. strigarea numelui spre a constata prezen╚Ťa: apel nominal; 2. recurgere la un judec─âtor, la un tribunal superior: a face apel; fig a invoca.
*ap├ęl n., pl. ur─ş (fr. appel, d. lat. appellare, a chema). Strigarea numelu─ş pentru constatarea prezen╚Ťe─ş: apelu nominal. Recurs la un judec─âtor, la un tribunal superior: curte de apel. Fig. A face apel la cineva, a-l chema ├«n ajutor. Excitare: apel la arme, la revolt─â.
*apela╚Ťi├║ne f. (lat. appell├ítio, -├│nis). Rar. Ac╚Ťiunea de a apela. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre, dar ob. apel.
APEL s. 1. chemare. (~ lansat către mase.) 2. (pop.) strigare. (Face ~ la școală.) 3. cerere, rugăminte. (~ lui a fost satisfăcut.)
hot─âr├óre-ap├ęl s. f. (Specific epocii comuniste) Hot─âr├óre cu func╚Ťie de apel luat─â ├«ntr-o plenar─â ÔŚŐ ÔÇ×Hot─âr├óre-apel a plenarei Consiliului Na╚Ťional al oamenilor muncii din industrie, construc╚Ťii, transporturi, circula╚Ťia m─ârfurilor ╚Öi finan╚ŤeÔÇŁ I.B. 8 V 84 p. 1. ÔŚŐ ÔÇ×Hot─âr├óre-apel a Plenarei Consiliului Na╚Ťional al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii ╚Öi Gospod─âririi ApelorÔÇŁ Sc. 23 V 84 p. 1 (din hot─âr├óre + apel)

Apel dex online | sinonim

Apel definitie

Intrare: apel
apel substantiv neutru