apartéu sn [At: MACEDONSKI, O. II, 414 / S: aparté / Pl: ~euri / E: fr aparté] 1 (Teatru) Scurt monolog rostit de personaj pentru sine (și pentru public), presupunându-se că celelalte personaje de pe scenă nu aud Cf aparte (3-4). 2 Convorbire între patru ochi.

APARTÉU, aparteuri, s. n. Scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă, ca pentru sine. – Din fr. aparté.

APARTÉU, aparteuri, s. n. Scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă, ca pentru sine, în așa fel încât să fie auzit numai de spectatori, nu și de partenerii aflați pe scenă. – Din fr. aparté.

APARTÉU, aparteuri, s. n. Ceea ce spune un actor (personaj din piesă) ca pentru sine, dar cu glas tare (ca să audă publicul).

apartéu s. n., art. apartéul; pl. apartéuri

apartéu s. n., art. apartéul; pl. apartéuri

APARTÉU s.n. (Teatru) Replică spusă aparte cuiva; cuvinte spuse (pe scenă) de un personaj ca pentru sine. [Pl. -uri. / < fr. aparté].

APARTÉU s. n. replică spusă aparte (pe scenă) unui actor ca pentru sine. (< fr. aparté)