12 definiții pentru apartenență
apartenénță sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112, 13/2 / Pl: ~țe / E: fr appartenance] (Dcr de sau mai rar la) 1-2 Depindere ori legare de cineva sau de ceva Si: aparținere. 3 Raport dintre un individ și clasa socială, colectivitatea, partidul etc. din care face parte. APARTENÉNȚĂ, apartenențe,
s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element constitutiv al unui ansamblu. – Din
fr. appartenance. APARTENÉNȚĂ, apartenențe,
s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element al unui ansamblu. – Din
fr. appartenance. APARTENÉNȚĂ, apartenențe,
s. f. (Uneori urmat de determinări introduse prin
prep. «la» sau «de») Faptul de a
aparține, de a fi legat, de a depinde de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. Apartenența la un partid politic.
APARTENÉNȚĂ, apartenențe,
s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. –
Fr. appartenance. apartenénță s. f.,
g.-d. art. apartenénței;
pl. apartenénțe
apartenénță s. f., g.-d. art. apartenénței; pl. apartenénțe APARTENÉNȚĂ s. proveniență. (Care este ~ acestui utilaj?) APARTENÉNȚĂ s.f. Faptul de a aparține cuiva sau de ceva. [Cf. fr. appartenance, it. appartenenza].
APARTENÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a aparține cuiva, de a ține de ceva. 2. (mat.) calitate a unui element care face parte dintr-o mulțime. (< fr. appartenance, it. appartenenza)
APARTENÉNȚĂ ~e f. Faptul de a aparține, de a fi legat de cineva sau de ceva. [G.-D. apartenenței] /<fr. appartenance APARTENENȚĂ s. proveniență. (Care este ~ acestui utilaj?) Apartenență dex online | sinonim
Apartenență definitie
Intrare: apartenență
apartenență substantiv feminin