apartamént sn [At: (a. 1834) URICARIUL VII, 192/5 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr appartement, it appartamento] Locuință (într-un bloc, casă) compusă din mai multe camere legate și dependente între ele, astfel încât să formeze un tot (cu o destinație unică).

APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Grup de încăperi într-o clădire, care formează o unitate și servește ca locuință. – Din fr. appartement.

APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Locuință (într-o casă mai mare) compusă din mai multe camere (și dependințe). – Din fr. appartement.

APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Grup de încăperi într-o clădire, constituind o unitate și servind, de obicei, ca locuință.

APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Grup de încăperi într-o clădire, care formează o unitate și servește, de obicei, ca locuință. – După fr. appartement.

apartamént s. n., pl. apartaménte; abr. ap.

apartamént s. n., pl. apartaménte

APARTAMÉNT s. (înv.) odaie. (Un ~ cu două camere.)

APARTAMÉNT s.n. Ansamblu de camere și dependințe care formează locuința cuiva. [Cf. fr. appartement].

APARTAMÉNT s. n. ansamblu de camere și dependințe care formează locuința cuiva. (< fr. appartement, it. appartamento)

APARTAMÉNT ~e n. Grup de (două sau mai multe) camere și dependințele necesare, care formează o locuință într-un bloc de locuit. /<fr. appartement

apartament n. 1. diviziunile principale ale unei case; 2. locuință compusă din mai multe încăperi.

*apartamént n., pl. e (fr. appartement, it. appartamento, care vine d. appartare, a despărți. V. de-partament). Grupă de camere: în această casă apartamentu stăpînilor e la dreapta, ĭar al servitorilor la stînga.

APARTAMENT s. (înv.) odaie. (Un ~ cu două camere.)

apartamént-etalón s. n. Apartament care servește drept model ◊ „Așa a apărut în practica muncii pe șantiere apartamentul-etalon, ca o necesitate. Ca o mostră a ceea ce au de gând să construiască oamenii pe șantier. Ca un model pe care întreprinderea îl supune discuției tuturor celor interesați.” Sc. 18 V 62 p. 2 (din apartament + etalon)

CISSUS DC., CISUS, VIȚĂ DE APARTAMENT, fam. Vitaceae. Gen originar din Australia, estul Africii, America tropicală, Java, cca 250 specii, plante agățătoare de seră (în regiunile cu ierni) ce poate atinge 3, m lungime, cu tulpini subțiri, prevăzute cu ventuze. Frunze lucioase, crestate pe margini, cordiforme la bază, ovate, punctate, 8-15 cm lungime și 8 cm lățime, verzi- închis cu nervuri roșii sau pestrițe, catifelate, roșii și suprafața dintre nervuri albă-argintie.