apare definitie

21 definiții pentru apare

apáre sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1294 / Pl: ~pări / E: lat aqualis, -em] (Înv) Vas în care se ține apă.
apăreá vi [At: ALECSANDRI, P. III, 3 / V: (nrc) apáre / Pzi: apár / E: lat. appareo, -ere] 1 (Îoc dispărea) A deveni vizibil. 2 A se ivi brusc. 3 A lua naștere. 4. A părea. 5 A ieși în evidență. 6 (Spc; d. publicații) A ieși de sub tipar.
APÁRE vb. III v. apărea.
APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Var.: apáre vb. III] – Din lat. apparere (după părea).
APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Var.: apáre vb. III.] – Din lat. apparere (după părea).
APÁRE vb. III v. apărea.
APÁRE vb. III v. apărea.
APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. (în opoziție cu dispărea) 1. A se oferi vederii, a se ivi, a se arăta. Pe botul gros al lui Colțun apărură picături mari de sînge. SADOVEANU, N. F. 34. Cazaci Dibaci... Dispar, Și iar Apar Pe stînci. MACEDONSKI, O. I 172. Iată că în sala mare Un străin deodat-apare, Tînăr, mîndru, nalt, frumos, ALECSANDRI, O. 130. ◊ A se dezvălui ca... În toate țările lumii comuniștii apar tot mai mult în fața maselor populare ca adevărați patrioți, ca singura speranță a patriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 337, 1/1. ♦ (Rar) A părea. Dădaca îmi apărea oarecum comică. SADOVEANU, N. F. 133. 2. A lua naștere. A apărut și se dezvoltă o ordine socială nouă, socialistă, care se bazează pe muncă, pe libertatea și independența popoarelor, pe pace între popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614. 8. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. Poemul «Vladimir Ilici Lenin» [de Maiakovski], unul din cele mai iubite de cititori, a fost editat în 20 de limbi și a apărut în 35 de ediții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. – Variantă: (nerecomandabil) apáre vb. III.
APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta, a se ivi; a lua naștere. ♦ A părea. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. – Lat. lit. apparere (după părea).
apăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. apár, 2 sg. apári, 1 pl. apărém, viit. 3 sg. va apăreá; conj. prez. 3 să apáră; cond. prez. 3 ar apăreá; ger. apărấnd; part. apărút
apăreá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. apár, 3 sg. apáre, 1 pl. apărém; conj. prez. 3 sg. și pl. apáră; part. apărút
apáre (= apărea) vb. (folosit la inf., la ind. prez. pers. 1 și 2 pl. și imper. pers. 2 pl.)
APĂREÁ vb. 1. a se arăta, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu ~ cu săptămânile la bibliotecă.) 2. a se arăta, a se ivi, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Atunci a ~ și el.) 3. v. înfățișa. 4. a se arăta, a se ivi, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zâmbet ~ pe fața lui.) 5. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se revela, (înv. și pop.) a se dezveli. (Câmpia ~ în toată splendoarea ei.) 6. a se arăta, a ieși, a se ivi. (A ~ iarba.) 7. a-i da, a-i ieși. (Copacului i-au ~ frunzele.) 8. v. răsări. 9. a se arăta, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Au ~ zorii.) 10. v. stârni. 11. v. produce. 12. a se declara, a se ivi. (A ~ o epidemie.) 13. a ieși, a se publica, a se tipări. (A~ un nou dicționar.)
A apărea ≠ a (se) scufunda, a dispărea, a (se) ascunde, a (se) pierde, a pieri, a muri
APĂREÁ vb. II. intr. 1. A se ivi, a lua naștere. ♦ A părea. 2. A ieși de sub tipar. [< lat. apparere, după părea].
apăreá (-ár, -rút), vb. – A se ivi, a se arăta; a lua naștere. Format pe baza lui părea, ca în modelul fr. apparaître față de paraître (sec. XIX); cf. sp. aparacer. Este frecventă tendința de a asimila vb. cu conj. III (a apare). Der. aparent, adj.; aparență, s. f.; apariție,, s. f., toate din fr.
A APĂREÁ apár intranz. 1) A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a se ivi; a se arăta; a se isca. 2) A lua naștere. Astfel a apărut lumea vegetală. 3) (despre publicații) A ieși de sub tipar. /<lat. apparere
apare v. a se arăta (pe neașteptate).
*2) apár, apărút, a apăreá v. intr. (lat. apparére. V. par 3). Mă arat: luna apare de după deal. Ĭes de supt tipar, îs publicat: a apărut o carte. Fig. Mă manifest: mila îĭ apare în toate acțiunile. – Fals va apáre îld. va apărea.
APĂREA vb. 1. a se arăta, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu ~ cu săptămînile pe stradă.) 2. a se arăta, a se ivi, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci a ~ și el.) 3. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se prezenta, a veni, (înv.) a se spune, (fam.) a se înființa. (A ~ la proces.) 4. a se arăta, a se ivi, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zimbet ~ pe fața lui.) 5. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se revela, (înv. și pop.) a se dezveli. (Cîmpia ~ în toată splendoarea ei.) 6. a se arăta, a ieși, a se ivi. (A ~ iarba.) 7. a-i da, a-i ieși. (Copacului îi ~ frunzele.) 8. a se arăta, a se ivi, a răsări, a se ridica. (~ luna.) 9. a se arăta, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Au ~ zorii.) 10. a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, a se stîrni, (înv. și reg.) a se scociorî, (fig.) a se naște. (A ~ din senin o furtună.) 11. a interveni, a se ivi, a se întîmpla, a se produce, a surveni. (~ o schimbare.) 12. a se declara, a se ivi. (A ~ o epidemie.) 13. a ieși, a se publica, a se tipări. (A ~ un nou tom din dicționar.)
WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) când apare un adevărat geniu în lume, poți să-l recunoști după acest semn: toți ignoranții se unesc împotriva lui – J. Swift, „Thoughts on various subjects”.

apare dex

Intrare: apărea
apărea verb grupa a II-a conjugarea a VIII-a
apare verb grupa a III-a conjugarea a IX-a