apár sm [At: CANTEMIR, IST. 259 / Pl: ~i / E: apă + -ar] 1 (Mol) Persoană care cară apă. 2 (Mol) Persoană care vinde apă Si: sacagiu. 3 (Îvr) Constelație așezată între zodia țapului și a peștelui. 4 (Îvr) Corăbier. apáre sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1294 / Pl: ~pări / E: lat aqualis, -em] (Înv) Vas în care se ține apă. apărá fAt: COD. VOR. 63/3 / Pzi: ápăr / E: lat apparare] 1-2 vtr (Îrg) A (se) opri. 3-4 vtr A (se) respinge. 5-6 vtr A împiedica o acțiune. 7-8 vtr (Spc; păs; d. oi, vaci, cai etc.) A (se) abate de la un drum greșit. 9-10 vtr A se îndepărta de un loc îngrădit, apropiindu-se de locul unde se află păzitorii. 11 vt (Pex; înv; d. oameni) A încerca să determini pe cineva să se răzgândească. 12-13 vtr A (se) sfătui. 14-15 vtr (Fig; înv) A refuza ceva cuiva. 16 vr A se retrage. 17 vr A se da înapoi de la ceva. 18 vr A nu consimți. 19 vr A nu accepta. 20 vr (Jur; spc; înv) A refuza o tutelă. 21 vr A pretexta. 22-23 vr A evita ceva (sau pe cineva). 24-26 vtr (a) A(-și) garanta siguranța personală (sau avutul) prin ferire de o primejdie, prin adăpostire împotriva ploii, vântului, frigului etc., prin împotrivire la un atac. 27-28 vtr (a) (Fig) A (se) proteja. 29-30 vtr (Fig) A susține. 31-32 vtr (d. Dumnezeu) A ocroti. 33 (Pfm; îe) Doamne-apără! Cu nici un preț. 34 (Îae; euf) Dracul. 35-36 vir A (se) dezvinovăți. 37 vt (Jur; spc) A pleda înaintea instanțelor judecătorești o cauză. 38 vi A face o mișcare bruscă (în fața unei primejdii) Cf a para. apăreá vi [At: ALECSANDRI, P. III, 3 / V: (nrc) apáre / Pzi: apár / E: lat. appareo, -ere] 1 (Îoc dispărea) A deveni vizibil. 2 A se ivi brusc. 3 A lua naștere. 4. A părea. 5 A ieși în evidență. 6 (Spc; d. publicații) A ieși de sub tipar. APÁR, apari,
s. m. (Rar) Cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). –
Apă +
suf. -ar.
APĂRÁ, ápăr,
vb. I.
Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. ♦
Refl. A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile.
2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti.
3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. ♦
Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. –
Lat. aparare „a pregăti, a dispune”.
APĂREÁ, apár,
vb. II.
Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect.
2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [
Var.:
apáre vb. III] – Din
lat. apparere (după părea).
APÁR, apari,
s. m. (Rar) cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). –
Apă +
suf. -ar.
APĂRÁ, ápăr,
vb. I.
Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. ♦
Refl. A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile.
2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti.
3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. ♦
Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. –
Lat. aparare „a pregăti, a dispune”.
APĂREÁ, apár,
vb. II.
Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect.
2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [
Var.:
apáre vb. III.] – Din
lat. apparere (după părea).
APÁR, apari,
s. m. (Rar) Cel care vinde apă din casă în casă (de obicei aducînd-o cu sacaua).
V. sacagiu. Șahîn e un apar scurt, gros, cu mînile lungi. SADOVEANU, O. I 202.
APĂRÁ, ápăr,
vb. I.
1. Tranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin
prep. «de» sau «împotriva» și indicînd pe agresor) A interveni cu fapta în ajutorul cuiva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile; a proteja (pe cineva) printr-o intervenție promptă. Să fim cu băgare de seamă, să ne apărăm șantierul, hidrocentrala, ea este plinea și viața noastră. JIANU, C. 373. S-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de cîni nu mă tem! CREANGĂ, P. 188. ◊ (Complementul este un abstract) Alexandru cel Mare... apără vitejește independența. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Cu privire la patrie, un oraș etc.) A păzi, respingînd atacul armat al inamicului; a menține, prin luptă, o poziție. Cînd țara s-o aperi îți cere, Pe gînduri o clipă nu sta, Tu viață îi dai și putere, Tu gloria ei vei purta. CORBEA, A. 75. ◊
Refl. A se împotrivi unui atac, a-i rezista; a se feri de... Au venit... și m-au lovit; m-am apărat cît am putut. SADOVEANU, N. F. 71. Care-i vedea-o că se apără [de albină] cu năframa, să știi că aceea este fata împăratului. CREANGĂ, P. 271. Ea se apără c-o mînă, Insă totuși lui se lasă. EMINESCU, O. I 67. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152.
2. Tranz. A pune la adăpost (de o primejdie, de frig, de ploaie etc.), a proteja, a feri, a ocroti. Socot că domnul inginer nu-și închipuie c-am fugit de la Pașcani... ca să-mi apăr viața. SADOVEANU, N. F. 185. Eu? îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... EMINESCU, O. I 147. ◊
Expr. Doamne-apără! = cu nici un preț! o dată cu capul! Eu, de-aș fi femeie, nu l-aș lua, doamne-apără! NEGRUZZI, S. III 65.
3. Tranz. A interveni prin viu grai sau în scris în sprijinul cuiva (combătînd învinuirile care i se aduc). ♦ (Cu privire la împricinați sau la un proces) A pleda înaintea justiției cauza cuiva. Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16. Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr?... Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83. ◊
Refl. A se dezvinovăți de anumite învinuiri sau bănuieli. Ce-ai strigat, mă, tu, guleratul ăla?... – Eu, nimic! s-a apărat acesta. PAS, L. I 59. Cine se știe cu musca pe căciulă se apără. ◊
Fig. N-aveți de ce-mi mulțămi, s-a apărat uncheșul meu. SADOVEANU, N. F. 14.
4. Tranz. (Cu privire la o idee sau la un punct de vedere) A susține, respingînd obiecțiile aduse împotrivă. Stalin a apărat leninismul de numeroși dușmani și, în noile condiții istorice, a dezvoltat și îmbogățit învățătura lui Lenin. LUPTA DE CLASĂ, 1953,
nr. 3-4, 16.
5. Refl. (Rar) A ocoli, a evita (ceva sau pe cineva). Ce, pentru că o datorie... e anevoioasă, sîntem oare în drept a ne apăra de dinsa? BĂLCESCU, O. II 228.
APĂREÁ, apár,
vb. II.
Intranz. (în opoziție cu dispărea)
1. A se oferi vederii, a se ivi, a se arăta. Pe botul gros al lui Colțun apărură picături mari de sînge. SADOVEANU, N. F. 34. Cazaci Dibaci... Dispar, Și iar Apar Pe stînci. MACEDONSKI, O. I 172. Iată că în sala mare Un străin deodat-apare, Tînăr, mîndru, nalt, frumos, ALECSANDRI, O. 130. ◊ A se dezvălui ca... În toate țările lumii comuniștii apar tot mai mult în fața maselor populare ca adevărați patrioți, ca singura speranță a patriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953,
nr. 337, 1/1. ♦ (Rar) A părea. Dădaca îmi apărea oarecum comică. SADOVEANU, N. F. 133.
2. A lua naștere. A apărut și se dezvoltă o ordine socială nouă, socialistă, care se bazează pe muncă, pe libertatea și independența popoarelor, pe pace între popoare. SCÎNTEIA, 1953,
nr. 2614.
8. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. Poemul «Vladimir Ilici Lenin» [de Maiakovski], unul din cele mai iubite de cititori, a fost editat în 20 de limbi și a apărut în 35 de ediții. SCÎNTEIA, 1953,
nr. 2714. – Variantă: (nerecomandabil)
apáre vb. III.
APÁR, apari,
s. m. (Rar) Cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua).
V. sacagiu. – Din
apă +
suf. -ar.
APĂRÁ, ápăr,
vb. I.
Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc., respingând atacul armat al inamicului; a menține o poziție prin luptă. Eu merg să apăr cetatea (ALECSANDRI). ♦
Refl. A se împotrivi unui atac; a se feri de... M-au lovit; m-am apărat cât am putut (SADOVEANU).
2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. Eu ? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul (EMINESCU).
3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse împotrivă; a pleda o cauză înaintea justiției. ♦
Refl. A se dezvinovăți. –
Lat. apparare „a pregăti, a dispune”.
APĂREÁ, apár,
vb. II.
Intranz. 1. A se arăta, a se ivi; a lua naștere. ♦ A părea.
2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. –
Lat. lit. apparere (după părea).
apărá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 ápără
apăreá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. apár, 2
sg. apári, 1
pl. apărém,
viit. 3
sg. va apăreá;
conj. prez. 3 să apáră;
cond. prez. 3 ar apăreá;
ger. apărấnd;
part. apărút
apărá vb., ind. prez. 1 sg. ápăr, 3 sg. și pl. ápără, 1 pl. apărăm apăreá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. apár, 3 sg. apáre, 1 pl. apărém; conj. prez. 3 sg. și pl. apáră; part. apărút apáre (= apărea) vb. (folosit la inf., la ind. prez. pers. 1 și 2 pl. și imper. pers. 2 pl.)
APÁR s. v. corăbier, sacagiu. APÁRUL s. art. v. vărsătorul. APĂRÁ vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva dușmanului.) 3. (înv. și pop.) a ține. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ în proces.) 5. v. pleda. 6. v. dezvinovăți. APĂRÁ vb. v. evita, feri, împiedica, îndepărta, înlătura, ocoli, opri, preîntâmpina, preveni, refuza, respinge, reține. APĂREÁ vb. 1. a se arăta, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu ~ cu săptămânile la bibliotecă.) 2. a se arăta, a se ivi, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Atunci a ~ și el.) 3. v. înfățișa. 4. a se arăta, a se ivi, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zâmbet ~ pe fața lui.) 5. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se revela, (înv. și pop.) a se dezveli. (Câmpia ~ în toată splendoarea ei.) 6. a se arăta, a ieși, a se ivi. (A ~ iarba.) 7. a-i da, a-i ieși. (Copacului i-au ~ frunzele.) 8. v. răsări. 9. a se arăta, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Au ~ zorii.) 10. v. stârni. 11. v. produce. 12. a se declara, a se ivi. (A ~ o epidemie.) 13. a ieși, a se publica, a se tipări. (A~ un nou dicționar.) A apărea ≠ a (se) scufunda, a dispărea, a (se) ascunde, a (se) pierde, a pieri, a muri APĂREÁ vb. II. intr.
1. A se ivi, a lua naștere. ♦ A părea.
2. A ieși de sub tipar. [< lat. apparere, după
părea].
apărá (ápăr, apărát), vb. –
1. A opri, a se împotrivi.
2. A ocroti, a păzi, a pune la adăpost. –
3. A feri, a ocoli, a eschiva. –
Mr. apăr,
istr. opăr.
Lat. appărāre (Pușcariu 93; Candrea-Dens., 63; REW 534; DAR);
cf. it. appararse,
prov. apará,
sp. aparar. Toate celelalte formațiuni romanice par
neol. Evoluția semantică de la „a prepara”, sens propriu al cuvîntului
lat., la „a opri” pare a fi anterioară
rom.,
cf. sp. parar. De aici, trecerea la „a ocroti, a păzi” este firească, deoarece „a ocroti” ceva înseamnă „a opri” dușmanul;
cf. sp. amparar și
fr. défendre „a opri” și „a interzice”. Același sens în
it. riparare „a opri”.
calabr. apparari „a se pune la adăpost”.
Der. apărare,
s. f. (acțiunea de a apăra); apărat,
s. n. (apărare); apărat,
adj. (interzis); apărătoare,
s. f. (evantai; dig de apărare; în general, orice obiect care protejează); apărătoare,
s. f. (specie de mentă); apărător,
s. m. (persoană care apără); apărătură,
s. f. (obstacol,; tărie, forță); neapărat,
adj. (fără protecție, descoperit); neapărat,
adv. (inevitabil, obligatoriu; neîndoios, sigur).
apăreá (-ár, -rút), vb. – A se ivi, a se arăta; a lua naștere. Format pe baza lui părea, ca în modelul
fr. apparaître față de paraître (
sec. XIX);
cf. sp. aparacer. Este frecventă tendința de a asimila
vb. cu
conj. III (a apare).
Der. aparent,
adj.; aparență,
s. f.; apariție,,
s. f., toate din
fr. A APĂRÁ ápăr tranz. 1) (cauze, argumente etc.) A susține acordând ajutor împotriva unei acțiuni ostile. 2) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a păzi. 3) A pune la adăpost; a feri; a păzi. ~ de înghețuri. 4) A menține prin luptă. ~ o cetate. 5) A susține în fața unei instanțe judecătorești. 6) fig. A susține respingând obiecțiile aduse. ~ o cauză. ~ o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. /<lat. apparare A SE APĂRÁ mă apăr intranz. A-și demonstra nevinovăția, aducând argumentele necesare. /<fr. apparare A APĂREÁ apár intranz. 1) A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a se ivi; a se arăta; a se isca. 2) A lua naștere. Astfel a apărut lumea vegetală. 3) (despre publicații) A ieși de sub tipar. /<lat. apparere apár, apári, s.m. (înv.) 1. vânzător de apă; sacagiu 2. corăbier 3. constelația vărsător apare v. a se arăta (pe neașteptate).
apărà v.
1. a păzi de un atac: a apăra patria, vieața;
2. a scuti, a feri de: a apăra de muște, de vânt;
3. a pleda în favorul cuiva: a apăra pe un acuzat;
4. a întâmpina, a înlătura: a ne apăra de o lovitură, de o învinuire. [Lat. APPARARE, a face preparative de apărare].
1) apár m. (d. apă). Mold. Aducător de apă cu cofele saŭ cu căldările. (Celebriĭ aparĭ din Iașĭ aŭ dispărut începînd din anu 1911, cînd s’a adus pe țevĭ apa de la Timișeștĭ). Vechĭ. Corăbier. Astr. Vărsătoru (lat. aquarius), o constelațiune. V.
sacagiŭ. *2) apár, apărút, a
apăreá v. intr. (lat. apparére. V.
par 3). Mă arat: luna apare de după deal. Ĭes de supt tipar, îs publicat: a apărut o carte. Fig. Mă manifest: mila îĭ apare în toate acțiunile. – Fals va apáre îld. va apărea.
*ápăr, a
-á v. tr. (lat. ápparo, -áre, prepar. V.
parez, cumpăr. – Apăr, aperĭ, apără; să apăr, să aperĭ, să apere). Vechĭ. Opresc, interzic. Azĭ. Susțin contra unuĭ atac: a apăra țara. Păzesc, feresc: a apăra oile de lupĭ. Pledez pentru cineva: a apăra un acuzat. V. refl. Opun rezistență, lovesc ca să nu fiŭ învins: a te apăra de dușmanĭ.
apar s. v. CORĂBIER. SACAGIU. aparul s. art. v. VĂRSĂTORUL. apăra vb. v. EVITA. FERI. ÎMPIEDICA. ÎNDEPĂRTA. ÎNLĂTURA. OCOLI. OPRI. PREÎNTÎMPINA. PREVENI. REFUZA. RESPINGE. REȚINE. APĂRA vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva dușmanului.) 3. (înv. și pop.) a ține. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ în proces.) 5. a (se) dezvinovăți, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. și reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai ~!) APĂREA vb. 1. a se arăta, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu ~ cu săptămînile pe stradă.) 2. a se arăta, a se ivi, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci a ~ și el.) 3. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se prezenta, a veni, (înv.) a se spune, (fam.) a se înființa. (A ~ la proces.) 4. a se arăta, a se ivi, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zimbet ~ pe fața lui.) 5. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se revela, (înv. și pop.) a se dezveli. (Cîmpia ~ în toată splendoarea ei.) 6. a se arăta, a ieși, a se ivi. (A ~ iarba.) 7. a-i da, a-i ieși. (Copacului îi ~ frunzele.) 8. a se arăta, a se ivi, a răsări, a se ridica. (~ luna.) 9. a se arăta, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Au ~ zorii.) 10. a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, a se stîrni, (înv. și reg.) a se scociorî, (fig.) a se naște. (A ~ din senin o furtună.) 11. a interveni, a se ivi, a se întîmpla, a se produce, a surveni. (~ o schimbare.) 12. a se declara, a se ivi. (A ~ o epidemie.) 13. a ieși, a se publica, a se tipări. (A ~ un nou tom din dicționar.) WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) când apare un adevărat geniu în lume, poți să-l recunoști după acest semn: toți ignoranții se unesc împotriva lui – J. Swift, „Thoughts on various subjects”.