apșoáră sf [At: GOLESCU, î., ap. HEM 1388 / V: apuș- / Pl: ~re / E: apă + -ușoară] 1 Apă mică. Vz pârâiaș, râuleț. 2 (Șhp) Apă. 3 (Reg) Bășică cu apă, care iese la vite înainte de a fata și se sparge singură.

APȘOÁRĂ, apșoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui apă. – Apă + suf. -șoară.

APȘOÁRĂ, apșoare, s. f. Diminutiv al lui apă. – Apă + suf. -șoară.

APȘOÁRĂ, apșoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui apă. L-ai luat apșoara, A stătut și moara. PANN, P. V.. I 134. Caii de frîu că-și luau, La fîntină că-i duceau, Cu apșoară-i adăpau. TEODORESCU, P. P. 439. – Variantă: apușoáră (SEVASTOS, C. 21) s. f.

APȘOÁRĂ, apșoare, s. f. Diminutiv al lui apă.

apșoáră (fam.) s. f., g.-d. art. apșoárei; pl. apșoáre

apșoáră s. f., g.-d. art. apșoárei; pl. apșoáre