apătos, ~oasă a [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1296 / Pl: ~oși, ~oase / E: *aquatosus cf apos] 1 Care cuprinde apă în cantități mari. 2 (Mls d. pământ, țărână etc.) Îmbibat de apă. 3 (Spc; d. vin) Slab. 4 (D. culoarea strugurilor, îoc negru vârtos) Negru cenușiu.

APĂTÓS, -OÁSĂ, apătoși, -oase, adj. Care conține multă apă, care este îmbibat cu apă; apos. – Lat. *aquatosus sau din apă (după sănătos, secetos etc.).

APĂTÓS, -OÁSĂ, apătoși, -oase, adj. Care conține multă apă, care este îmbibat cu apă; apos. – Lat. *aquatosus sau din apă (după sănătos, secetos etc.).

APĂTÓS, -OÁSĂ, apătoși, -oase, adj. Care conține apă multă, îmbibat cu prea multă apă. Cerneală apătoasă. ◊ Cele mai multe părți ale sale [ale Moldovei] erau apătoase și mlăștinoase. MARIAN, O. II 289. Podelele jucau... sub roatele butcii și aruncau în sus... stropi de noroi apătos. GHICA, S. 498.

APĂTÓS, -OÁSĂ, apătoși, -oase, adj. Care conține multă apă. – Lat. *aquatosus.

apătós adj. m., pl. apătóși; f. apătoásă, pl. apătoáse

apătós adj. m., pl. apătóși; f. sg. apătoásă, pl. apătoáse

APĂTÓS adj. apos, (reg.) puhav, (Bucov.) toplicios. (Un teren ~.)

apătos a. plin de apă. [Formațiune analogică din apă (după secetos)].

apătós, V. apos.

após, -oásă adj. (d. apă saŭ lat. aquosus). Care conține apă. – Maĭ rar și maĭ urît apătos.

APĂTOS adj. apos, (reg.) puhav, (Bucov.) toplicios. (Un teren ~.)

apătós, -oásă, apătoși, -oase, adj. – (reg.) Îmbibat cu apă; apos: „Sunt două feluri de îndesoriri: una seacă și una apătoasă” (Țiplea, 1906: 513). În context, referitor la modul de manifestare a insolației: apătoasă „cu transpirație”. – Lat. *aquatosus, cf. apos (Pușcariu, DEX, MDA).

apătós, -oasă, adj. – Îmbibat cu apă; apos: „Sunt două feluri de îndesoriri: una seacă și una apătoasă” (Țiplea 1906: 513). În context, referitor la modul de manifestare a insolației: apătoasă „cu transpirație”. – Lat. *aquatosus (Pușcariu, DA, DEX).