apăsătór2, -oáre [At: I. NEGRUZZI, S. VI, 437 / V: (îrg) -iu / Pl: ~i, ~oare / E: apăsa + -(ă)tor] 1 a Care apasă. 2 a (Fig) Care asuprește. 3 a Sever. 4-5 smf (Persoană) care asuprește Si: asupritor.

apăsătór1 sn [At: REV. CRIT. IV, 336 / Pl: ~oare / E: apăsa + ~(ă)tor] (Teh; reg) Instrument cu care se bate pământul, ca să se niveleze bine și să se bătătorească Si: (pop) berbece, mai2.

APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care asuprește, oprimă; care copleșește, chinuiește. 2. S. n. (Tehn.) Călcător (III 1). – Apăsa + suf. -ător.

APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care asuprește, oprimă. Care copleșește, chinuiește. 2. S. n. (Tehn.) Călcător (III 1). – Apăsa + suf. -ător.

APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj. 1. Copleșitor; greu de suportat, chinuitor. În fața frumosului... singurătatea devine apăsătoare. M. I. CARAGIALE, C. 36. ◊ Aspru, sever. începe a plînge în inima sa, lovit fiind în adîncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. CREANGĂ, P. 189. 2. Care oprimă, împilează; asupritor. Revoluția din februarie 1917 a pus capăt tiraniei apăsătoare a țarilor.

APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj. 1. Care copleșește; chinuitor. 2. Care oprimă; asupritor. – Din apăsa + suf. -(ă)tor.

apăsătór adj. m., pl. apăsătóri; f. sg. și pl. apăsătoáre

apăsătór adj. m., pl. apăsătóri; f. sg. și pl. apăsătoáre

APĂSĂTÓR adj., s. 1. adj. copleșitor, covârșitor, greu, împovărător, (livr.) oneros. (Îndatoriri ~oare.) 2. adj. v. greu. 3. adj. v. deprimant. 4. s. călcător, ceapraz. (~ la mașinile de cusut.)

APĂSĂTÓR adj., s. v. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor.

APĂSĂTÓR s. v. mai.

APĂSĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care apasă chinuitor. Gânduri ~oare. 2) Care asuprește; asupritor; împilator; opresor. /a apăsa + suf. ~ător

apăsător a. și m. care apasă.

apăsătór, -oáre adj. Asupritor.

apăsător adj., s. v. ASUPRITOR. EXPLOATATOR. ÎMPILĂTOR. OPRESIV. OPRESOR. PERSECUTOR. PRIGONITOR.

apăsător s. v. MAI.

APĂSĂTOR adj., s. 1. adj. copleșitor, covîrșitor, greu, împovărător, (livr.) oneros. (Îndatoriri ~.) 2. adj. chinuit, greu, rău. (Un trai ~.) 3. adj. deprimant, dezolant, sumbru, (fig.) negru. (Gînduri ~.) 4. s. călcător, ceapraz. (~ la mașinile de cusut.)

apăsător, apăsători s. m. procuror