Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru ap─âr─âtoare

ap─âr─âto├íre sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ori, ~oare / E: ap─âra + -(─â)toare] 1 Obiect cu rol protector. 2 (Spc) Obiect cu care ne ap─âr─âm de mu╚Öte. 3 Evantai. 4 Funie cu care se strune╚Öte leg─âtura dintre pro╚Ťap cu sania (spre a o ╚Ťine mai str├óns─â) Si: cetl─ân, coard─â, g├ónj, lamb─â, l─ân╚Ťu╚Ö, leg─âtur─â, pr─âjin─â, vl─âioag─â.
ap─âr─âtor, ~oare [At: PSALT. SCH. 49/88 / V: (├«rg) -riu / Pl: ~i, ~oare / E: ap─âra + -(─â)tor] 1 a Care ap─âr─â. 2 smf (Adesea ├«n credin╚Ťe religioase, ca atribut al lui Dumnezeu) Persoan─â care ap─âr─â Si: ocrotitor, sprijinitor, (iuz) scutitor. 3 sm (├Änv) Prezervativ. 4 smf (Jur) Persoan─â care pledeaz─â, ├«naintea unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti, o cauz─â. 5 smf (├Änv; ├«n vechea organizare judec─âtoreasc─â) Persoan─â care avea dreptul de a pleda numai ├«n fa╚Ťa instan╚Ťelor inferioare, f─âr─â a avea un titlu universitar. 6 sf Plant─â erbacee din familia labiatelor, cu tulpina dreapt─â, p─âroas─â, cu frunze ovale ╚Öi flori purpurii, care cre╚Öte prin tufi╚Öuri, la margini de p─âdure, prin locuri necultivate ├«n iulie-august (Clinopodium vulgare) Si: (reg) somni╚Öor. 7 sf (Bot; reg) Busuiocul-cerbilor.
AP─éR─éT├ôR, -O├üRE, ap─âr─âtori, -oare, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj. Care ap─âr─â sau protejeaz─â. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care ap─âr─â sau sprijin─â ceva sau pe cineva. ÔÖŽ Persoan─â care ap─âr─â cauza cuiva ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei. ÔÖŽ Funda╚Ö. 3. S. n., s. f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. ÔÇô Ap─âra + suf. -─âtor.
AP─éR─éT├ôR, -O├üRE, ap─âr─âtori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care ap─âr─â sau protejeaz─â. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care ap─âr─â sau sprijin─â ceva sau pe cineva. ÔÖŽ Persoan─â care ap─âr─â cauza cuiva ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei. ÔÖŽ Juc─âtor dintr-o echip─â sportiv─â care are rolul de a ap─âra sau proteja propria poart─â; funda╚Ö. 3. S. n. ╚Öi f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. ÔÇô Ap─âra + suf. -─âtor.
AP─éR─éTO├üRE, ap─âr─âtori, s. f. 1. Nume dat la diferite obiecte care au un rol protector. Ap─âr─âtoarea ro╚Ťilor tr─âsurii. Ap─âr─âtoare de mu╚Öte. Ap─âr─âtoare de creion. ÔŚŐ ├Än numeroase ├«ntreprinderi au fost realizate lucr─âri de mecanizare, de ventila╚Ťii ╚Öi aerisire, instala╚Ťii igienico-sanitare, aduc╚Ťiuni de ap─â potabil─â, ap─âr─âtori ╚Öi balustrade de protec╚Ťie. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2687. 2. (├Änvechit) Evantai. Era un om m─ârun╚Ťel, barba potrivit─â in ap─âr─âtoare ╚Öi c─ânit─â, mai mult ro╚Öie dec├«t galben─â. GHICA, S. 5.
APĂRĂTÓR1, -OÁRE, apărători, -oare, adj. Care apără, protejează, sprijină. Scut apărător. NEGRUZZI, S. I 200.
AP─éR─éT├ôR2, -O├üRE, ap─âr─âtori, -oare, s. m. ╚Öi f. Cel care ap─âr─â sau sprijin─â ceva sau pe cineva. V. ocrotitor, protector. Tata ├«mi era totdeauna ap─âr─âtor. SADOVEANU, N. F. 47. 4 Persoan─â (de obicei avocat) care ap─âr─â ├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti pe un ├«mpricinat. Nici ap─âr─âtori n-ai? He-i-i... faci judecata de r├«s! CAMILAR, N. II 313. N-avem ap─âr─âtor, domnule pre╚Öedinte, pentru c─â n-am putut s─â-l pl─âtim c├«t ne-o cerut. BUJOR, S. 145.
AP─éR─éTO├üRE, ap─âr─âtori, s. f. Nume dat unor obiecte cu rol protector. ÔÇô Din ap─âra + suf. -(─â)toare.
AP─éR─éT├ôR, -O├üRE, ap─âr─âtori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care ap─âr─â, protejeaz─â. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care ap─âr─â sau sprijin─â ceva sau pe cineva. ÔÖŽ Persoan─â care ap─âr─â cauza cuiva ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei. 3. Dispozitiv din bare, ├«n form─â de gr─âtar montat ├«n fa╚Ťa locomotivei, pentru a ├«nl─âtura obstacolele de pe linie. ÔÇô Din ap─âra + suf. -(─â)tor.
apărătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. apărătórii; pl. apărătóri
apărătór adj. m., s. m., pl. apărătóri; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. apărătoáre
apărătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. apărătórii; pl. apărătóri
apărătór adj. m., s. m., pl. apărătóri; (persoană) f. sg. și pl. apărătoáre
APĂRĂTOÁRE s. I. 1. v. gardă. 2. (reg.) ceatlău, gânj. (~ la sanie.) II. 1. (BOT.; Calamintha clinopodium) (reg.) somnișor. 2. (BOT.; Mentha pulegium) (pop.) izmă proastă, (reg.) busuioc-de-câmp, busuiocul-cerbilor, (Transilv.) polei.
APĂRĂTOÁRE s. v. coardă, evantai.
AP─éR─éT├ôR s. 1. ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, sus╚Ťin─âtor, (rar) proteguitor, protejator, (├«nv.) arca, p─ârtinitor, p─âzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ul s─âu.) 2. v. avocat. 3. v. funda╚Ö.
Ap─âr─âtor Ôëá atacant
AP─éR─éT├ôARE ~├│ri f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. ~oarea ro╚Ťilor tr─âsurii. 2) reg. Plant─â erbacee cu frunze ovale ╚Öi cu flori mari ro╚Öii, cultivat─â pentru semin╚Ťele ei mici, negre sau cenu╚Öii, ├«nchise ├«ntr-o capsul─â ╚Öi folosite ├«n alimenta╚Ťie; mac; somni╚Öor. [G.-D. ap─âr─âtorii] /a (se) ap─âra + suf. ~─âtoare
APĂRĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care apără sau protejează (pe cineva sau ceva). /a (se) apăra + suf. ~ător
AP─éR─éT├ôR2 ~i m. 1) Persoan─â care ap─âr─â sau protejeaz─â (pe cineva sau ceva); protector. 2) Persoan─â care ap─âr─â cauza ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei sau care acord─â asisten╚Ť─â juridic─â; avocat. 3) sport Juc─âtor dintr-o echip─â care ap─âr─â poarta. /a (se) ap─âra + suf. ~tor
apărătoare f. 1. orice lucru cu care cineva își face vânt spre a se răcori; 2. unealtă din coadă de cal de alungat muște; 3. prăjină, numită ceatlău sau coardă; 4. streașină de casă.
apărător m. și a. care apără.
ap─âr─âtor, -o├íre adj. Care ap─âr─â. S. m. Avocat de o treapt─â ma─ş joas─â ╚Öi care pledeaz─â numa─ş pe la judec─âtori─ş. S. f., pl. or─ş. Lucru care ap─âr─â, care fere╚Öte de lovitur─ş, de lumin─â ╚Ö. a. (ca scutu, cozorocu, burdufurile de fr├«nghie ├«ntre vasele plutitoare ╚Ö. a.). Pom─âtuf mare de coad─â de cal (de pene de h├«rtie) de alungat mu╚Ötele or─ş de ╚Öters colbu. (Acesta se nume╚Öte ╚Öi b─ât─âtoare).
APĂRĂTOARE s. 1. gardă, (rar) strajă, (înv.) scut. (~ la sabie.) 2. (reg.) ceatlău, gînj. (~ la sanie.) 3. (BOT.; Calamintha clinopodium) (reg.) somnișor. 4. (BOT.: Mentha pulegium) (pop.) izmă proastă, (reg.) busuioc-de-cîmp, busuiocul-cerbilor, (Transilv.) polei.
ap─âr─âtoare s. v. COARD─é. EVANTAI.
AP─éR─éTOR s. 1. ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, sus╚Ťin─âtor, (rar) proteguitor, protejator, (├«nv.) arca, p─ârtinitor, p─âzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ s─âu ├«n zile de restri╚Öte.) 2. (JUR.) avocat, (Transilv.) procator, (├«nv.) defensor, vechil. (~ din oficiu.) 3. (SPORT) funda╚Ö, (ie╚Öit din uz) bec. (~ la fotbal.)
apărătoare, apărători s. f. șapcă; fes; căciulă

Ap─âr─âtoare dex online | sinonim

Ap─âr─âtoare definitie

Intrare: ap─âr─âtoare
ap─âr─âtoare 1 adj. admite vocativul substantiv feminin
Intrare: ap─âr─âtoare (obiect)
ap─âr─âtor 2 s.n. substantiv neutru
ap─âr─âtoare substantiv feminin
Intrare: ap─âr─âtor (adj.)
ap─âr─âtor 1 adj. admite vocativul adjectiv