aortă definitie

14 definiții pentru aortă

aórtă sf a [At: DA / Pl: ~te / E: fr aorte] 1-2 (Atm) (Arteră principală) care pleacă de la inimă și din care se desfac apoi toate vasele arteriale ale circulației sângelui.
AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului la vertebrate, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Din fr. aorte.
AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului la vertebrate, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Din fr. aorte.
AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului, care pornește din ventriculul stîng al inimii și din care se ramifică toate vasele arteriale. ◊ (Adjectival) Artera aortă.
AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Fr. aorte (< gr.).
aórtă s. f., g.-d. art. aórtei; pl. aórte
aórtă s. f., g.-d. art. aórtei; pl. aórte
CROSA AÓRTEI s. (ANAT.) cârja aortei.
AÓRTĂ s.f. 1. Arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii. 2. Vas pulsator cu funcție de inimă, existent la unele animale nevertebrate. [Pron. a-or-. / < fr. aorte, cf. gr. aorte – vână].
AÓRTĂ s. f. 1. arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii. 2. vas pulsator cu funcție de inimă, la unele nevertebrate. (< fr., gr. aorte)
AÓRTĂ ~e f. Artera principală care duce sângele oxigenat de la inimă la tot corpul. [G.-D. aortei; Sil. a-or-] /<fr. aorte
aortă f. artera principală care distribuie sângele roșu în toate părțile corpului.
*aórtă f., pl. e (vgr. aorté). Anat. Artera care ĭese din ventriculu stîng al inimiĭ și care e trunchiu comun al tuturor arterelor.
CROSA AORTEI s. (ANAT.) cîrja aortei.

aortă dex

Intrare: aortă
aortă substantiv feminin
  • silabisire: a-or-