aoleo definitie

47 definiții pentru aoleo

aléu2 sn [At: LB / V: -Iău / E: mg elö(-pénz)] (Trs) 1 Arvună 2 Amanet.
aléu1 i vz aoleu
aoleo [At: NECULCE, ap. LET. II, 280 / V: -eu, -ea, ~lo, (Mol) aleu, alo, îleo, elio, valeu, va-, valo, valu; (Trs) auleu, auliu, aulea, d-ao-, d-a-, d-aleu / A și:[1] ao- / Pl: ~uri / E: a(u) + le(le)] Exprimă: 1 i Durere. 2 i Plâns. 3 i (Im) Spaimă. 4 i (Im) Surprindere. 5 i Amenințare. 6 i Compătimire. 7 i Falsă compătimire. 8 i Rugăminte. 9 i Regret. 10 i Admirație. 11 i Rememorare a ceva. 12 i Dorință. 13 sn Bocet. 14 sn Văicăreală. 15 sn (Pfm; im; îf aoleu) Aur. 16 sn (Pfm; im; îaf) Imitație de aur. corectată
aoléu i vz aoleo
auléu i vz aoleu
ALÉU interj. v. aoleu.
AOLEÓ interj. v. aoleu.
AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.] – Onomatopee.
AULÉU interj. v. aoleu.
OLEÓ interj. v. aoleu.
OLEOLEÓ interj. v. aoleu.
ALÉU interj. v. aoleu.
AOLEÓ interj. v. aoleu.
AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.]
AULÉU interj. v. aoleu.
OLEÓ interj. v. aoleu.
OLEOLEÓ interj. v. aoleu.
ALÉU interj. v. aoleu.
AOLEÓ interj, v. aoleu.
AOLÉU interj. (Și în forma aoleo) 1. Exclamație de durere sau de suferință. Aoleu, nu mă strînge-așa de mînă. COȘBUC, P. I 239. ◊ (Cu sens atenuat) Aoleo și vai de mine, Aș juca și nu știu bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 419. ◊ (Adesea ca refren în poezia populară) Pentru tine, rujă-nvoaltă, Mă rup cînii și mă latră. Aoleo! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 370. 2. Strigăt de spaimă sau de surprindere. Aoleu, te pomenești că și tu ai fugit. PAS, L. I 92. Aoleo, dar zmeii, cînd simțiră! Unde veneau cu o falcă în cer și cu una în pămînt. ISPIRESCU, L. 302. ◊ (Însoțind o aducere-aminte) Aoleu! Era să uit a vă spune că în curtea zmeoaicei era... pari... și în fiecare par cîte un cap de om. ISPIRESCU, L. 260. 3. Exclamație care subliniază diverse sentimente sau atitudini (dor, regret, compătimire, admirație, amenințare etc.). Aoleu, măi hoț de dor. N-am topor să te omor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93. – Pronunțat: a-o-leu. – Variante: auléu (ALECSANDRI, T. 1638), aoleó (pronunțat: a-o-leo), auleó, aléu (CREANGĂ. P. 55), daleó (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 377) interj.
AULÉU interj. v. aoleu.
OLEÓ interj. Aoleu. Mamele, privind-o-n horă, Se cotesc: «Oleo, tu leică, Ce mai drac frumos de noră!». COȘBUC, P. I 97. Vreo doi-trei uncheși bătrîni De-și ridica sprîncenele, Oleo, tot cu cîrjele, Să-și vază drumurile. PĂSCULESCU, E. P. 210.
OLEOLEÓ interj. Aoleu, oleo. Oleoleo! Cînd vînt de vară Cidcă iarba la pămînt Nu mai știu nimic de mine Pe ce lume sînt! COȘBUC, P. II 66. Oleoleo, măicuța mea! Mînca, nu să sătura. PĂSCULESCU, E. P. 197.
ALÉU interj. v. aoleu.
AOLEÓ interj. v. aoleu.
AOLÉU interj. Exclamație care exprimă diverse stări sufletești: durere, spaimă, dor etc. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó interj.]
AULÉU interj. v. aoleu.
!aoléu/aoleó (-leo)/auléu (a-u-) interj.
auléu v. aoléu
oleoleó (-leo-leo) (pop.) interj.
aoléu/aoleó/auléu interj.
auléu v. aoleu
oleoleó interj. (sil. -leo-)
AOLÉU interj. v. of.
aléu (-uri), s. n. – Arvună, acont. – Var. alău. Mag. elő (-penz). În Trans. (DAR).
aoléu, interj. – Vai! Doamne! – Var. aoleu, a(o)lio, a(u)leu, a(u)lio, a(u)liu, valeu, văleu, valei, aolică. Creație expresivă, cf. alei. Întrucît multe cîntece pop. încep cu aoleu, pare firesc ca der. aoli, vb., să ajungă să însemne „a spune aoleu”, adică „a se plînge”, și, pe de altă parte, „a cînta aoleu” adică „a cînta ceva ce începe cu aoleu”. Der. aoli, vb. (a se jeli, a se plînge); aolitură, s. f. (plîngere, jeluire); hăuli, vb. (a chiui, a cînta în mers); hăulit, s. n. (chiot, chiuitură); hăulitură, s. f. (chiuitură), refăcut pe baza pl. cuvîntului anterior.
AOLÉU interj. (se folosește pentru a exprima mirare, frică, dor, senzație de durere etc.). [Sil. a-o-leu; Var. auleu] /Onomat.
aleu! int. exprimă durere: aleu! valeu! [Onomatopee].
aoleo! int. strigăt de durere sau necaz (adesea ironic): aoleo și vai de mine! [Onomatopee].
oleoleo! int. de durere (cu o nuanță comică): mai oleoleo, mai grozav (ironic). ║ n. fuge dela aoleu și dă peste oleoleo PANN.
2) alắŭ și aléŭ n., pl. urĭ (ung. elö-pénz, banĭ dațĭ în ainte). Trans. Rar Arvonă.
2) aléŭ interj. V. valeŭ.
1) aléŭ n. V. alăŭ 2.
aoleó (eo dift.), aoléŭ și aoĭléŭ (vest), auléŭ, aŭĭléŭ, aléŭ, valéŭ și văléŭ (est), interj. de durere, mirare și admirațiune (serios orĭ ironic): Auleŭ, răŭ mă doare! Auleŭ, ce foc! Auleŭ, ce frumoasă e! Auleŭ, da deștept maĭ eștĭ! Auleŭ și vaĭ de mine! – În nord. și vaĭléŭ (rev. I. Crg. 14,43 și 44). V. și aleleĭ și oleoleo.
auléŭ, V. aoleŭ.
oleó și oleoleó (eo dift.), interj. de durere saŭ de admirațiune ironică (Munt.): oleoleo, da deștept maĭ eștĭ! Ăsta e și maĭ oleoleo, acesta e și maĭ grozav, maĭ breaz, maĭ bălțat! V. aleleĭ.
AOLEU interj. a!, ah!, au!, i!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~!, ce durere simt!)

aoleo dex

Intrare: aoleu
aoleu interjecție
  • silabisire: a-o-leu
oleu 2 interj.
  • silabisire: o-leu
aleu
aoleo interjecție
  • silabisire: a-o-leu
auleu interjecție
  • silabisire: a-o-leu
oleo interj.
oleoleo interjecție
  • silabisire: -leo-
daleo