Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru anus

ánus sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr anus] (Atm) Orificiu exterior al intestinului gros (rectum) prin care se elimină materiile fecale.
├üNUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. ÔÇô Din fr., lat. anus.
├üNUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, care comunic─â cu exteriorul. ÔÇô Din fr., lat. anus.
ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiul de la extremitatea rectului.
├üNUS, anusuri, s. n. Orificiu la extremitatea aparatului digestiv. ÔÇô Fr.anus (lat. lit. anus).
ánus s. n., pl. ánusuri
ánus s. n., pl. ánusuri
ÁNUS s. (ANAT.) (pop.) cur, (reg.) găoază.
ÁNUS s.n. Orificiu care se găsește la extremitatea rectului. [Pl. -suri. / < fr., lat. anus].
ÁNUS s. n. orificiu de la extremitatea rectului. (< fr., lat. anus)
ÁNUS ~uri n. Orificiu la extremitatea intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. /<fr., lat. anus
*├ínus n., pl. ur─ş (lat. anus, inel, dim. ├ínulus ╚Öi anellus. V. inel). Anat. Orificiu anal, orificiu posterior.
ANUS s. (ANAT.) (pop.) cur, (reg.) g─âoaz─â.
ANUS cre╚Ť, cre╚Ťoiu, g─âoaz─â, gib─â, laminor, ochi maro, pocnitor, poloponez, rozet─â, semering, verighet─â.

Anus dex online | sinonim

Anus definitie

Intrare: anus
anus substantiv neutru