anunțător, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: anunța + ~(ă)tor] 1-2 (Persoană) care anunță, vestește sau prevestește ceva.

ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător.

ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător.

ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. Nori anunțători de furtună.

ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. Nori anunțători de furtună. – Din anunța + suf. -(ă)tor.

anunțătór (rar) adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre

anunțătór adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre

ANUNȚĂTÓR s. prevestitor, vestitor. (Rândunele sunt ~oarele primăverii.)

ANUNȚĂTOR s. prevestitor, vestitor. (Rîndunelele sînt ~ primăverii.)