anunțător definitie

9 definiții pentru anunțător

anunțător, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: anunța + ~(ă)tor] 1-2 (Persoană) care anunță, vestește sau prevestește ceva.
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător.
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător.
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. Nori anunțători de furtună.
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. Nori anunțători de furtună. – Din anunța + suf. -(ă)tor.
anunțătór (rar) adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre
anunțătór adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre
ANUNȚĂTÓR s. prevestitor, vestitor. (Rândunele sunt ~oarele primăverii.)
ANUNȚĂTOR s. prevestitor, vestitor. (Rîndunelele sînt ~ primăverii.)

anunțător dex

Intrare: anunțător
anunțător adjectiv