anunț definitie

2 intrări

29 definiții pentru anunț

anúnț sn [At: MAIORESCU, CR. I, 120 / V: (înv; după lat) -núnciu, -núnțiu / Pl: ~uri / E: fr annonce] 1 Înștiințare (tipărită, mai ales într-un jurnal) prin care se aduce ceva la cunoștința publicului Si: încunonștințare, vestire. 2-3 (Pex) Foaie volantă (sau spațiu dintr-un jurnal) cu anunțuri (1).
anunțá vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 68 / Pzi: ~nunț / E: fr annoncer] 1 A face cunoscut. 2 (Spc) A spune numele cuiva care a venit în vizită sau pentru afaceri.
ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare (scrisă). – Din anunța (derivat regresiv).
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.
ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare scrisă. – Din anunța (derivat regresiv).
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.
ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare difuzată prin afișare sau tipărită în ziare, prin care se aduce ceva la cunoștința publicului; încunoștințare.
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A face cunoscut, a încunoștința, a vesti, a da de știre. În orice caz, Dumitraș, te anunț că hotărîrea mea rămîne nestrămutată. SADOVEANU, N. F. 146. Tata se interesa de fiecare dintre noi și-și anunța întoarcerea. SAHIA, N. 59. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). Anunță-mă la tov. ministru.
ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare scrisă; încunoștințare. – După fr. annonce.
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Fr. annoncer (lat. lit. annuntiare).
anúnț s. n., pl. anúnțuri
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anúnț s. n., pl. anúnțuri
anunțá vb., ind. prez. 1 sg. anúnț, 3 sg. și pl. anúnță, 1 pl. anunțăm
ANÚNȚ s. 1. afiș, înștiințare, (livr.) placat, (pop.) afipt, (înv.) publicație. (Un ~ indica orarul.) 2. v. comunicare.
ANUNȚÁ vb. 1. a comunica, a transmite, a vesti, (înv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 2. v. informa. 3. v. comunica. 4. a încunoștința, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (~ ceva cuiva.) 5. v. declara. 6. v. prevesti.
ANÚNȚ s.n. Înștiințare scrisă; încunoștințare. [< anunța, după fr. annonce].
ANUNȚÁ vb. I. tr. A aduce la cunoștință; a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (cu voce tare). [P.i. anúnț. / < fr. annoncer, cf. lat. annuntiare].
ANÚNȚ s. n. înștiințare scrisă; aviz. (după fr. annonce)
ANUNȚÁ vb. tr. a aduce la cunoștință. ◊ a vesti sosirea cuiva sau un eveniment. (< fr. annoncer, lat. annuntiare)
anúnț (anúnțuri), s. n. – Înștiințare (scrisă), aviz. – Fr. annonce. – Der. anunța, vb., din fr. annoncer; anunțător, adj. (care anunță).
ANÚNȚ ~uri n. Înștiințare, de obicei scrisă și expusă public, cuprinzând informații de interes general; aviz. /v. a anunța
A ANUNȚÁ anúnț tranz. 1) (persoane) A aduce la cunoștință printr-un anunț; a înștiința; a vesti; a informa. 2) (numele unei persoane sosite) A vesti sosirea rostind cu voce tare. 3) A semnaliza ca urmând să se producă în viitor. 5) (știri, vești, informații) A aduce la cunoștință publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a emite; a difuza. /<fr. annoncer, lat. annuntiare
anunciu n. înștiințare prin care se face cunoscut ceva publicului: foaie de anunciuri.
anunțà v. 1. a da de știre, a vesti: cele dintâi flori ce anunță primăvara la triștii călători BOL.; 2. a spune numele unei persoane care intră într’un salon; 3. a face cunoscut dinainte: barometrul anunță vreme frumoasă.
*1) anúnț n., pl. urĭ (fr. annonce s. f., d. annoncer, a anunța. Lat. annuntius înseamnă „anunțător”). Înștiințare scrisă orĭ tipărită p. toată lumea: a publica un anunț în ziar.
*2) anúnț, a v. tr. (fr. annoncer, d. lat. an-nuntiare. V. denunț). Fac cunoscut, public: a anunța o vînzare. Manifest: cerurile anunță gloria luĭ Dumnezeŭ. Prezic: barometru anunță timp frumos. Predic: a anunța evanghelia.
ANU s. 1. afiș, înștiințare, (livr.) placat, (pop.) afipt, (înv.) publicație. (Un ~ indica orarul.) 2. aviz, comunicare, încunoștințare, înștiințare, mesaj. (A primit acasă un ~.)
ANUNȚA vb. 1. a comunica, a transmite, a vesti, (înv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 2. a aviza, a informa, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (~ pe cineva despre ceva.) 3. a comunica, a informa, a încunoștința, a înștiința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 4. a încunoștința, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (~ ceva cuiva.) 5. a declara. (~ deschisă ședința.) 6. a anticipa, a prevesti, a vesti, (rar) a promite. (Noaptea senină ~ o zi frumoasă.)

anunț dex

Intrare: anunț
anunț substantiv neutru
Intrare: anunța
anunța verb grupa I conjugarea I