anulár, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr annulaire] În forma unui inel Si: inelar (1-2).

ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire.

ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire.

anulár (rar) adj. m., pl. anulári; f. anuláră, pl. anuláre

anulár adj. m., pl. anulári; f. sg. anuláră, pl. anuláre

ANULÁR, -Ă adj. De forma unui inel, care este sau se prezintă ca un inel. [Cf. lat. annularius, fr. annulaire].

ANULÁR, -Ă adj. în formă de inel. (< fr. annulaire)

*anulár, -ă adj. (lat. anularis, d. ánulus = anellus, inel. Fr. annulaire, cu doĭ n, după o grafie greșită latină infl. de annus, an). Ca inelu, inelar: eclipsă anulară. Protuberanța anulară, o unflătură în formă de inel în partea de jos a creĭeruluĭ. Degetu anular, degetu inelar (al patrulea). V. inelar.