Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru anulație

anulație sf [At: HAMANGIU, C. C. XLIV / V: -lațiune / Pl: ~ii / E: fr annulation] 1-2 (Rar) Anulare (1-2).
ANULÁȚIE, anulații, s. f. (Rar) Anulare. – Din fr. annulation.
ANULÁȚIE, anulații, s. f. (Rar) Anulare. – Din fr. annulation.
anuláție (rar) (-ți-e) s. f., art. anuláția (-ți-a), g.-d. art. anuláției; pl. anuláții, art. anuláțiile (-ți-i-)
anuláție s. f. (sil. -ți-e), art. anuláția (sil.-ți-a), g.-d. art. anuláției; pl. anuláții, art. anuláțiile (sil. -ți-i-)
ANULÁȚIE s.f. (Rar) Anulare. [Gen. -iei, var. anulațiune s.f. / cf. lat. annullatio, fr. annulation].
ANULÁȚIE s. f. anulare. (< fr. annulation)
*anulațiune f. (lat. annulatio, -ónis). Acțiunea de a anula. – Și -áție, dar ob. -áre.

Anulație dex online | sinonim

Anulație definitie

Intrare: anulație
anulație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e