Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru anula

anula vt [At: MAIORESCU, CR. III, 134 / Pzi: ~l├ęz / E: fr annuler, lat annulare] 1-2 (A face sau) a declara nul, f─âr─â nici o valoare Si: a anularisi (1-2), a nimici, a desfiin╚Ťa, a ridica, a ╚Öterge, (reg) a obor├« Cf a anerisi.
ANUL├ü, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desfiin╚Ťa, a suprima sau a abroga un act, o dispozi╚Ťie etc.; p. gener. a desfiin╚Ťa, a suprima, a declara nul; a ╚Öterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematic─â. ÔÇô Din fr. annuler, lat. annullare.
ANUL├ü, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desfiin╚Ťa, a suprima sau a abroga un act, o dispozi╚Ťie etc.; p. gener. a desfiin╚Ťa, a suprima, a declara nul; a ╚Öterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematic─â. ÔÇô Din fr. annuler, lat. annullare.
ANUL├ü, anulez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un act, la o dispozi╚Ťie, la o hot─âr├«re etc.) A face nul, a declara nul; a desfiin╚Ťa, a suprima. V. abroga, aboli. M─â pref─âceam c─â n-aud [ce spune], ca s─â-i anulez atacul. SADOVEANU, N. F. 147.
ANUL├ü, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul un act, o dispozi╚Ťie etc.; a desfiin╚Ťa, a suprima. 2. A egala cu zero o expresie matematic─â. ÔÇô Fr. annuler (lat. lit. annullare).
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anul├í vb., ind. prez. 1 sg. anul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. anule├íz─â
ANUL├ü vb. 1. v. abroga. 2. v. rezilia. 3. v. contramanda. 4. a desfiin╚Ťa, (fig.) a ridica. (A ~ orice restric╚Ťie.) 5. v. infirma. 6. v. paraliza. 7. a elimina, a ├«nl─âtura, a scoate, a suprima, a ╚Öterge, a t─âia, (reg.) a ╚Ötricui. (~ un r├ónd, un fragment dintr-un text.) 8. v. anihila.
ANUL├ü vb. I. tr. 1. A face, a declara nul (un act, o dispozi╚Ťie); a suprima, a desfiin╚Ťa. V. abroga, aboli. 2. A egala cu zero o expresie matematic─â. [< fr. annuler, it. annullare < lat. annullare ÔÇô a anihila].
ANUL├ü vb. tr. 1. a declara nul (un act); a desfiin╚Ťa. 2. a egala cu zero o expresie matematic─â. (< fr. annuler, lat. annullare)
A ANUL├ü ~├ęz tranz. 1) (legi, dispozi╚Ťii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca. 2) (expresii matematice) A egala cu zero. /<fr. annuler, lat. annullare
anul├á v. a face nul, a desfiin╚Ťa, a nimici.
*anul├ęz v. tr. (lat. annullare, d. nullus, nic─ş unu). Fac nul, desfiin╚Ťez: a anula un act.
ANULA vb. 1. (JUR.) a abroga, a desfiin╚Ťa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (├«nv.) a surpa. (~ o lege, un act normativ.) 2. (JUR.) a desface, a rezilia. (~ un contract.) 3. a contramanda, a revoca. (~ un ordin.) 4. a desfiin╚Ťa, (fig.) a ridica. (A ~ orice restric╚Ťie.) 5. a infirma, (fig.) a r─âsturna. (~ o teorie.) 6. a neutraliza, a paraliza. (O sfial─â ├«i ~ orice mi╚Öcare.) 7. a elimina, a ├«nl─âtura, a scoate, a suprima, a ╚Öterge, a t─âia, (reg.) a ╚Ötricui. (~ un r├«nd, un fragment dintr-un text.) 8. a anihila, a contracara, a ├«mpiedica, a neutraliza, a z─âd─ârnici. (A ~ efectele d─âun─âtoare ale... )

Anula dex online | sinonim

Anula definitie

Intrare: anula
anula verb grupa I conjugarea a II-a