anturáj sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 238 / Pl: ~e / E: fr entourage] Totalitate a persoanelor care formează societatea obișnuită a cuiva.

ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.

ANTURÁJ s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.

ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjură în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.

ANTURÁJ s. n. Totalitatea persoanelor care formează societatea obișnuită a cuiva, care înconjură în mod obișnuit pe cineva. Iată-l... pe Spiridon... El vorbește curat, dar, de pe acum, a învățat și el cîteva expresii de la anturajul său. IBRĂILEANU. SP. CR. 238.

ANTURÁJ s. n. (Franțuzism) Persoane cu care cineva întreține în mod obișnuit relații. – Fr. entourage.

anturáj s. n., pl. anturáje

anturáj s. n., pl. anturáje

ANTURÁJ s. 1. companie, societate, tovărășie, (grecism înv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile în ~ul ei.) 2. v. mediu.

ANTURÁJ s.n. Oamenii, mediul care înconjură pe cineva, tovărășia, compania, societatea în care trăiește cineva. [Pl. -je, -juri. / < fr. entourage].

ANTURÁJ s. n. mediul social în care trăiește cineva. (< fr. entourage)

ANTURÁJ ~e n. Ansamblu de circumstanțe materiale sau morale care înconjoară o persoană; mediu; cadru; climat. /<fr. entourage

*anturáj n., pl. e saŭ urĭ (fr. entourage). Barb. Societate obișnuită a unuĭ om.

ANTURAJ s. 1. companie, societate, tovărășie, (grecism înv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile în ~ ei.) 2. ambianță, cadru, cerc, mediu, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (Trăind în ~ vostru.)