antropologísm sn [At: DEX2 / E: fr anthropologisme] (Fiz) Concepție materialistă care privea omul în mod abstract, ca pe o ființă naturală, fără a ține seama de relațiile sociale în continuă schimbare de-a lungul istoriei.

ANTROPOLOGÍSM s. n. (Fil.) Concepție materialistă care consideră omul în mod abstract și numai ca pe o ființă naturală, independent de condițiile social-istorice în care se dezvoltă. – Din fr. anthropologisme.

ANTROPOLOGÍSM s. n. Conceptie materialistă care privea omul în mod abstract și numai ca pe o ființă naturală, neluând în considerație faptul că el este produsul unor relații sociale în continuă schimbare de-a lungul istoriei. – Din fr. anthropologisme.

antropologísm s. n.

antropologísm s. n.

ANTROPOLOGÍSM s.n. Concepție filozofică care consideră omul numai ca parte a naturii, în afara condiționării sale de către mediul social-istoric în care se dezvoltă. [< fr. anthropologisme].

ANTROPOLOGÍSM s. n. concepție filozofică, proprie inițial materialismului premarxist, care consideră omul în mod abstract, numai ca parte a naturii. (< fr. anthropologisme)

ANTROPOLOGÍSM n. Concepție filozofică care consideră omul ca parte a naturii fără a ține seama de mediul social-istoric al dezvoltării lui. /<fr. anthropologisme