Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru antropologie

antropolog├şe sf [At: MAIORESCU, L. 122 / Pl: (nob) -gii / E: fr anthropologie] ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul tipurilor omene╚Öti, din punct de vedere anatomic ╚Öi psihologic ╚Öi cu originile civiliza╚Ťiei omene╚Öti.
ANTROPOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â originea, evolu╚Ťia ╚Öi diversele tipuri fizice ale omului, ├«n corela╚Ťie cu condi╚Ťiile naturale ╚Öi social-culturale. ÔÇô Din fr. anthropologie.
ANTROPOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul originii, evolu╚Ťiei ╚Öi variabilit─â╚Ťii biologice a omului, ├«n corela╚Ťie cu condi╚Ťiile naturale ╚Öi social-culturale. ÔÇô Din fr. anthropologie
ANTROPOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul originii ╚Öi evolu╚Ťiei biologice a omului, pe baza cercet─ârii scheletelor descoperite prin s─âp─âturi, ├«ncep├«nd din epocile cele mai vechi ╚Öi care a dus la concluzia originii comune a speciei umane.
ANTROPOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul originii ╚Öi evolu╚Ťiei biologice a omului (f─âc├ónd abstrac╚Ťie de condi╚Ťiile social-istorice ├«n care se dezvolt─â acesta) ÔÇô Fr. anthropologie
ANTROPOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul originii ╚Öi evolu╚Ťiei biologice a omului (f─âc├ónd abstrac╚Ťie de condi╚Ťiile social-istorice ├«n care se dezvolt─â acesta). ÔÇô Fr. anthropologie.
antropolog├şe s. f., art. antropolog├şa, g.-d. antropolog├şi, art. antropolog├şei
antropolog├şe s. f., art. antropolog├şa, g.-d. antropolog├şi, art. antropolog├şei
ANTROPOLOG├ŹE s.f. 1. ├Änv─â╚Ť─âtur─â despre om. 2. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â apari╚Ťia omului ╚Öi a raselor umane, evolu╚Ťia biologic─â a omului. ÔŚŐ Antropologie filozofic─â = ramur─â a filozofiei care studiaz─â esen╚Ťa ╚Öi perspectivele omului; concep╚Ťie despre om; antropologie social─â ╚Öi cultural─â = disciplin─â care studiaz─â omul ├«n ambian╚Ťa social─â, economic─â ╚Öi cultural─â. [< fr. anthropologie, it. antropologia, cf. gr. anthropos ÔÇô om, logos ÔÇô studiu].
ANTROPOLOG├ŹE s. f. ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â originea ╚Öi evolu╚Ťia omului, ├«n str├óns─â corela╚Ťie cu condi╚Ťiile naturale; antropobiologie. (< fr. anthropologie)
ANTROPOLOG├ŹE f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul originii, evolu╚Ťiei ╚Öi variet─â╚Ťii biologice a omului. [G.-D. antropologiei] /<fr. anthropologie, lat. anthropologia
antropologie f. istoria natural─â a omului.
*antropolog├şe (d. vgr. ├íntropos, om, ╚Öi -log├şe). Istoria natural─â a omulu─ş (studiu comparativ al formelor, al colori─ş ochilor, p─ârulu─ş ╚Ö. a.). V. etnografie.
ANTROPOLOG├ŹE (< fr. {i}; {s} antropo + gr. logos ÔÇ×studiuÔÇŁ) s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â originea, evolu╚Ťia ╚Öi diversele tipuri fizice ale omului ╚Öi raselor umane. S-a constituit ca ╚Ötiin╚Ť─â la mijlocul sec. 19. Cuprinde morfologia omului, antropogeneza ╚Öi raseologia. Problemele a. au preocupat pe oamenii de ╚Ötiin╚Ť─â din cele mai vechi timpuri (Herodot, Hipocrat, Aristotel ╚Ö.a.) p├«n─â ├«n epoca modern─â (C. Linn├ę, I. Kant, Ch. Darwin, E. Haekel sau Th. Huxley). Ap─ârut─â ├«ntr-o perioad─â pre╚Ötiin╚Ťific─â s-a dorit a fi o ╚Ötiin╚Ť─â a clasific─ârii popula╚Ťiilor umane, consider├«nd c─â o clasificare ├«nseamn─â o explica╚Ťie. S-a divizat astfel specia uman─â ├«n trei sau patru rase fundamentale ÔÇô europid─â, mongolid─â, negrid─â ╚Öi, uneori, australid─â, fiecare ras─â fiind constituit─â din rase secundare sau tipuri cu particularit─â╚Ťi bine definite. Interpretarea datele era ├«ns─â eronat─â: popula╚Ťiile s├«nt diferite deoarece apar╚Ťin unor rase diferite. Raseologia a fost destul de mult criticat─â ╚Öi, practic, a fost p─âr─âsit─â. ├Än ultimele dou─â decenii, a. a fost remodelat─â datorit─â marilor realiz─âri ale geneticii, studiindu-se caracterele condi╚Ťionate genetic ÔÇô monogenic ÔÇô ╚Öi distribu╚Ťia lor geografic─â. Explica╚Ťia diferen╚Ťelor interpopula╚Ťionale trebuie c─âutat─â ├«n procesele genetice care au determinat evolu╚Ťia (procese genetice ├«nt├«mpl─âtoare, selec╚Ťia natural─â etc.). A. rom├óneasc─â s-a definit ca ╚Ötiin╚Ť─â ├«ntre cele dou─â r─âzboaie mondiale (Nicolae ╚Öi Mina Minovici, Victor Papilian, Francisc Rainer), public├«ndu-se numeroase studii de antropologie fizic─â tradi╚Ťional─â, iar ├«n ultimele decenii contribu╚Ťii au adus Constantin ╚Öi Dardu Nicol─âescu-Plop╚Öor, Olga Necrasov ╚Ö.a. ÔÖŽ A. social─â ╚Öi cultural─â are ca obiect societatea ├«n ansamblu ca produs al activit─â╚Ťii umane ╚Öi totodat─â ca mod de existen╚Ť─â a acesteia, precum ╚Öi totalitatea produselor umane care formeaz─â un sistem structurat al socialului ÔÇô cultura unei colectivit─â╚Ťi. A. filozofic─â = ramur─â a filozofiei care studiaz─â esen╚Ťa ╚Öi perspectivele omului pe baza generaliz─ârii rezultatelor disciplinelor speciale despre fiin╚Ťa uman─â (antropologia, psihologia, etnografia, sociologia, lingvistica etc.). A. teologic─â = concep╚Ťie contituit─â ├«n baza datelor hristologiei, a doctrinei despre crea╚Ťie ╚Öi a ├«nv─â╚Ť─âturii soteriologice, afirm├«nd originea divin─â a omului (Dr.) A. criminal─â = ramur─â a a. care se ocup─â cu studiul biologic al infractorilor.
ANTROPO- ÔÇ×fiin╚Ť─â uman─â, om; uman, omenescÔÇŁ. ÔŚŐ gr. anthrpos ÔÇ×omÔÇŁ > fr. anthropo-, germ. id., engl. id. > rom. antropo-. Ôľí ~biocenoz─â (v. bio-, v. -cenoz─â1), s. f., totalitatea organismelor vegetale ╚Öi animale dintr-un anumit mediu, influen╚Ťat─â de activitatea economic─â a speciei umane; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., ramur─â a biologiei care studiaz─â specia uman─â ╚Öi maimu╚Ťele antropoide; ~centric (v. -centric), adj., care raporteaz─â totul la om sau care face din om centrul universului; ~core (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) ale c─âror semin╚Ťe ╚Öi fructe s├«nt r─âsp├«ndite prin intermediul omului; ~corie (v. -corie2), s. f., diseminare a plantelor spontane sau cultivate prin intermediul omului; ~fag (v. -fag), adj., s. m. ╚Öi f. (persoan─â) care se hr─âne╚Öte cu carne de om; ~fagie (v. -fagie), s. f., 1. Folosire a c─ârnii de om drept hran─â. 2. Obicei al unor animale de a-╚Öi m├«nca semenii; ~fil (v. -fil1), adj., s. f. pl., 1. adj., (Despre o plant─â sau un animal) Care cre╚Öte pe l├«ng─â a╚Öez─ârile omene╚Öti. 2. s. f. pl., Plante polenizate artificial; ~filie (v. -filie1), s. f., preferin╚Ť─â a unor insecte de a se hr─âni mai ales pe seama omului; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante cultivate de om ╚Öi buruienile din cultura acestora; ~fob (v. -fob), adj., s. m. ╚Öi f., (persoan─â) care sufer─â de antropofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â patologic─â de oameni; ~gen (v. gen1), adj., s. n., 1. adj., Care se datoreaz─â ac╚Ťiunii omului. 2. adj., Care d─â na╚Ötere la oameni. 3. s. n. Ultima perioad─â a neozoicului, ├«n care a ap─ârut omul; sin. cuaternar; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., parte a antropologiei care studiaz─â originea, evolu╚Ťia ╚Öi dezvoltarea speciei umane; sin. antropogenie; ~genic (v. -genic), adj., generat de om; ~genie (v. -genie1) s. f., antropogenez─â*; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f. 1. Disciplin─â care se ocup─â cu studiul popula╚Ťiei ╚Öi al a╚Öez─ârilor omene╚Öti; sin. geografie uman─â, geografie a popula╚Ťiei. 2. Ramur─â a geografiei care consider─â, ├«n mod eronat, mediul natural ca factor primordial al dezvolt─ârii societ─â╚Ťii; ~gonie (v. -gonie), s. f., explica╚Ťie mitic─â privind apari╚Ťia omului; ~grafie (v. -grafie), s. f. 1. Descriere anatomic─â a corpului uman ├«n leg─âtur─â cu anumite tr─âs─âturi specifice raselor ╚Öi tipurilor biologice. 2. Disciplin─â care se refer─â la prezen╚Ťa, distribu╚Ťia ╚Öi capacitatea de adaptare a omului la mediul geografic; ~ide (v. -id), adj., s. n. pl., 1. adj., Antropomorf (1). 2. s. n. pl., Grup de maimu╚Ťe evoluate, de talie mare, asem─ân─âtoare cu omul, lipsite de coad─â ╚Öi av├«nd un encefal voluminos, fiind reprezentate de c├«teva forme fosile de la sf├«r╚Öitul ter╚Ťiarului ╚Öi ├«nceputul cuaternarului; ~latrie (v. -latrie), s. f., adora╚Ťie a unei zeit─â╚Ťi, concepute sub form─â uman─â; ~latru (v. -latru), s. m. ╚Öi f., 1. (Persoan─â) care ador─â o divinitate reprezentat─â ├«n forme umane. 2. (Persoan─â) care ador─â ╚Öi divinizeaz─â omul; ~lit (v. -lit1) s. n., fosile umane petrificate; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n antropologie; ~logie (v. -logie1), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â originea, evolu╚Ťia ╚Öi variabilitatea biologic─â a omului, ├«n str├«ns─â corela╚Ťie cu condi╚Ťiile naturale; ~metrie (v. -metrie1), s. f. 1. Studiul propor╚Ťiilor corpului omenesc. 2. Tehnic─â a m─âsur─ârii diferitelor p─âr╚Ťi ale corpului uman; sin. somatometrie. 3. Metod─â de identificare a animalelor pe baza descrierii, dimensiunii, formei ╚Öi a amprentelor digitale ale acestora; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru m─âsurarea dimensiunilor segmentare ale corpului omenesc; ~morf (v. -morf), adj., s. n., 1. adj., Care are forma figurii umane; sin. antropoid. 2. s. n., Obiect de art─â av├«nd form─â de fiin╚Ť─â omeneasc─â. 3. s. n. pl., Grup de maimu╚Ťe superioare, asem─ân─âtoare cu omul; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., totalitatea modific─ârilor morfologice care au marcat trecerea de la animal la om, ├«n procesul de antropogenez─â; ~nosologie (v. noso-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â bolile speciei umane; ~paleontologie (v. pale/o-, v. onto-, v. -logie1), s. f., ramur─â a paleontologiei care studiaz─â fosilele umane; ~patie (v. -patie), s. f., 1. Delir caracterizat prin faptul c─â bolnavul consider─â c─â are una sau mai multe persoane ├«n propriul s─âu corp, le simte ╚Öi le aude vocea. 2. Atribuirea de ├«nsu╚Öiri psihice ╚Öi de st─âri afective, specific umane, obiectelor, mediului ├«nconjur─âtor ╚Öi naturii; ~pitec (v. -pitec), s. m., animal fosil ipotetic, intermediar ├«ntre maimu╚Ť─â ╚Öi om, considerat ca precursor al hominidelor; ~plastie (v. -plastie), s. f., reconstituire a formelor anatomice ale speciilor umane disp─ârute, pornindu-se de la elementele scheletelor descoperite; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul crea╚Ťiilor ╚Öi tradi╚Ťiilor populare; ~sfer─â (v. -sfer─â), s. f., totalitatea a╚Öez─ârilor omene╚Öti ╚Öi a rela╚Ťiilor acestora cu mediul vital (biocenoze); ~somatologie (v. somato-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â structura ╚Öi func╚Ťiile organice ale corpului uman; ~speologie (v. speo-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â resturile fosile umane din pe╚Öteri; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., arta de a dezvolta armonios fiin╚Ťa uman─â; sin. antropotehnic─â; ~tomie (v. -tomie), s. f., anatomie a corpului uman; ~zofie (v. -zofie), s. f., doctrin─â teozofic─â ├«n cadrul c─âreia divinitatea este ├«nlocuit─â cu fiin╚Ťa uman─â divinizat─â; ~zoic (v. -zoic), s. n., era cuaternar─â; ~zoogen (v. zoo-, v. -gen1), adj., cu existen╚Ťa legat─â de a omului ╚Öi a animalelor domestice; ~zoonoz─â (v. zoo-, v. -noz─â), s. f., maladie ├«nt├«lnit─â la oameni sau la animale ╚Öi care se poate transmite reciproc.
antropolog├şe, antropologii s. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul evolu╚Ťiei, originii ╚Öi variabilit─â╚Ťii biologice a omului, ├«n corela╚Ťie cu condi╚Ťiile naturale ╚Öi social-culturale. ÔÖŽ (Teol.) ├Änv─â╚Ť─âtur─â cre╚Ötin─â despre uman, persoan─â ╚Öi firea omeneasc─â, cristalizat─â ├«n cursul disputei dintre Chiril al Alexandriei ╚Öi Nestorie, ca ╚Öi ├«n discu╚Ťiile anterioare despre cele dou─â naturi, divin─â ╚Öi uman─â, ├«n persoana unic─â a Cuv├óntului lui Dumnezeu. ÔÇô Din fr. anthropologie (< gr. anthropologhia).

Antropologie dex online | sinonim

Antropologie definitie

Intrare: antropologie
antropologie substantiv feminin