Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru antropofag

antropofág, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~agi, -age / E: fr anthropophage, lat anthropophagus] 1-2 (Persoană) care se hrănește cu carne de om Si: canibal Cf căpcăun.
antropof├│b, ~─â smf, a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr anthropophobe] 1-2 (Persoan─â) care ur─â╚Öte oamenii Cf mizantrop. 3-4 (Persoan─â) care se teme de (al╚Ťi) oameni.
ANTROPOF├üG, -─é, antropofagi, -ge, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care se hr─âne╚Öte cu carne de om; canibal. ÔÇô Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus.
ANTROPOF├üG, -─é, antropofagi, -ge, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care se hr─âne╚Öte cu carne de om; canibal. ÔÇô Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus.
ANTROPOF├üG, -─é, antropofagi, -e, s. m. ╚Öi f. S─âlbatic care se hr─âne╚Öte cu carne de om; canibal. Tr─âiam ├«ntr-o ╚Ťar─â ├«n care copiii ├«╚Öi m├«ncau p─ârin╚Ťii, ca ├«n insulele antropofagilor. SADOVEANU, O. VI 461.
ANTROPOF├üG, -─é, antropofagi, -e, s. m. ╚Öi f. S─âlbatic care se hr─âne╚Öte cu carne de om; canibal. ÔÇô Fr. anthropophage (lat. lit. anthropophagus).
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; f. sg. antropofágă, pl. antropofáge
ANTROPOFÁG s. v. canibal.
ANTROPOF├üG, -─é adj., s.m. ╚Öi f. Canibal. [< fr. anthropophage, cf. gr. anthropos ÔÇô om, phagein ÔÇô a m├ónca].
ANTROPOFÁG, -Ă adj., s. m. f. (om) care mănâncă carne de om; canibal (II, 1). (< fr. anthropophage)
ANTROPOFÁG ~gă (~gi, ~ge) și substantival Care se hrănește cu carne de om; canibal. /<fr. anthropophage, lat. anthropophagus
antropofag a. și m. care se hrănește cu carne de om.
*antropof├íg, -─â s. ╚Öi adj. (vgr. antropoph├ígos, d. ├ínthropos, om, ╚Öi ph├ígo, m─ân├«nc. V. esofag). M├«nc─âtor de carne de om, canibal, (cum era┼ş Caraibi─ş ╚Öi cum ma─ş s├«nt ╚Öi az─ş uni─ş African─ş ╚Öi Oceanien─ş).
ANTROPOFAG s. canibal, (pop.) c─âpc─âun.
ANTROPO- ÔÇ×fiin╚Ť─â uman─â, om; uman, omenescÔÇŁ. ÔŚŐ gr. anthrpos ÔÇ×omÔÇŁ > fr. anthropo-, germ. id., engl. id. > rom. antropo-. Ôľí ~biocenoz─â (v. bio-, v. -cenoz─â1), s. f., totalitatea organismelor vegetale ╚Öi animale dintr-un anumit mediu, influen╚Ťat─â de activitatea economic─â a speciei umane; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., ramur─â a biologiei care studiaz─â specia uman─â ╚Öi maimu╚Ťele antropoide; ~centric (v. -centric), adj., care raporteaz─â totul la om sau care face din om centrul universului; ~core (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) ale c─âror semin╚Ťe ╚Öi fructe s├«nt r─âsp├«ndite prin intermediul omului; ~corie (v. -corie2), s. f., diseminare a plantelor spontane sau cultivate prin intermediul omului; ~fag (v. -fag), adj., s. m. ╚Öi f. (persoan─â) care se hr─âne╚Öte cu carne de om; ~fagie (v. -fagie), s. f., 1. Folosire a c─ârnii de om drept hran─â. 2. Obicei al unor animale de a-╚Öi m├«nca semenii; ~fil (v. -fil1), adj., s. f. pl., 1. adj., (Despre o plant─â sau un animal) Care cre╚Öte pe l├«ng─â a╚Öez─ârile omene╚Öti. 2. s. f. pl., Plante polenizate artificial; ~filie (v. -filie1), s. f., preferin╚Ť─â a unor insecte de a se hr─âni mai ales pe seama omului; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante cultivate de om ╚Öi buruienile din cultura acestora; ~fob (v. -fob), adj., s. m. ╚Öi f., (persoan─â) care sufer─â de antropofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â patologic─â de oameni; ~gen (v. gen1), adj., s. n., 1. adj., Care se datoreaz─â ac╚Ťiunii omului. 2. adj., Care d─â na╚Ötere la oameni. 3. s. n. Ultima perioad─â a neozoicului, ├«n care a ap─ârut omul; sin. cuaternar; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., parte a antropologiei care studiaz─â originea, evolu╚Ťia ╚Öi dezvoltarea speciei umane; sin. antropogenie; ~genic (v. -genic), adj., generat de om; ~genie (v. -genie1) s. f., antropogenez─â*; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f. 1. Disciplin─â care se ocup─â cu studiul popula╚Ťiei ╚Öi al a╚Öez─ârilor omene╚Öti; sin. geografie uman─â, geografie a popula╚Ťiei. 2. Ramur─â a geografiei care consider─â, ├«n mod eronat, mediul natural ca factor primordial al dezvolt─ârii societ─â╚Ťii; ~gonie (v. -gonie), s. f., explica╚Ťie mitic─â privind apari╚Ťia omului; ~grafie (v. -grafie), s. f. 1. Descriere anatomic─â a corpului uman ├«n leg─âtur─â cu anumite tr─âs─âturi specifice raselor ╚Öi tipurilor biologice. 2. Disciplin─â care se refer─â la prezen╚Ťa, distribu╚Ťia ╚Öi capacitatea de adaptare a omului la mediul geografic; ~ide (v. -id), adj., s. n. pl., 1. adj., Antropomorf (1). 2. s. n. pl., Grup de maimu╚Ťe evoluate, de talie mare, asem─ân─âtoare cu omul, lipsite de coad─â ╚Öi av├«nd un encefal voluminos, fiind reprezentate de c├«teva forme fosile de la sf├«r╚Öitul ter╚Ťiarului ╚Öi ├«nceputul cuaternarului; ~latrie (v. -latrie), s. f., adora╚Ťie a unei zeit─â╚Ťi, concepute sub form─â uman─â; ~latru (v. -latru), s. m. ╚Öi f., 1. (Persoan─â) care ador─â o divinitate reprezentat─â ├«n forme umane. 2. (Persoan─â) care ador─â ╚Öi divinizeaz─â omul; ~lit (v. -lit1) s. n., fosile umane petrificate; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n antropologie; ~logie (v. -logie1), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â originea, evolu╚Ťia ╚Öi variabilitatea biologic─â a omului, ├«n str├«ns─â corela╚Ťie cu condi╚Ťiile naturale; ~metrie (v. -metrie1), s. f. 1. Studiul propor╚Ťiilor corpului omenesc. 2. Tehnic─â a m─âsur─ârii diferitelor p─âr╚Ťi ale corpului uman; sin. somatometrie. 3. Metod─â de identificare a animalelor pe baza descrierii, dimensiunii, formei ╚Öi a amprentelor digitale ale acestora; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru m─âsurarea dimensiunilor segmentare ale corpului omenesc; ~morf (v. -morf), adj., s. n., 1. adj., Care are forma figurii umane; sin. antropoid. 2. s. n., Obiect de art─â av├«nd form─â de fiin╚Ť─â omeneasc─â. 3. s. n. pl., Grup de maimu╚Ťe superioare, asem─ân─âtoare cu omul; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., totalitatea modific─ârilor morfologice care au marcat trecerea de la animal la om, ├«n procesul de antropogenez─â; ~nosologie (v. noso-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â bolile speciei umane; ~paleontologie (v. pale/o-, v. onto-, v. -logie1), s. f., ramur─â a paleontologiei care studiaz─â fosilele umane; ~patie (v. -patie), s. f., 1. Delir caracterizat prin faptul c─â bolnavul consider─â c─â are una sau mai multe persoane ├«n propriul s─âu corp, le simte ╚Öi le aude vocea. 2. Atribuirea de ├«nsu╚Öiri psihice ╚Öi de st─âri afective, specific umane, obiectelor, mediului ├«nconjur─âtor ╚Öi naturii; ~pitec (v. -pitec), s. m., animal fosil ipotetic, intermediar ├«ntre maimu╚Ť─â ╚Öi om, considerat ca precursor al hominidelor; ~plastie (v. -plastie), s. f., reconstituire a formelor anatomice ale speciilor umane disp─ârute, pornindu-se de la elementele scheletelor descoperite; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul crea╚Ťiilor ╚Öi tradi╚Ťiilor populare; ~sfer─â (v. -sfer─â), s. f., totalitatea a╚Öez─ârilor omene╚Öti ╚Öi a rela╚Ťiilor acestora cu mediul vital (biocenoze); ~somatologie (v. somato-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â structura ╚Öi func╚Ťiile organice ale corpului uman; ~speologie (v. speo-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â resturile fosile umane din pe╚Öteri; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., arta de a dezvolta armonios fiin╚Ťa uman─â; sin. antropotehnic─â; ~tomie (v. -tomie), s. f., anatomie a corpului uman; ~zofie (v. -zofie), s. f., doctrin─â teozofic─â ├«n cadrul c─âreia divinitatea este ├«nlocuit─â cu fiin╚Ťa uman─â divinizat─â; ~zoic (v. -zoic), s. n., era cuaternar─â; ~zoogen (v. zoo-, v. -gen1), adj., cu existen╚Ťa legat─â de a omului ╚Öi a animalelor domestice; ~zoonoz─â (v. zoo-, v. -noz─â), s. f., maladie ├«nt├«lnit─â la oameni sau la animale ╚Öi care se poate transmite reciproc.

Antropofag dex online | sinonim

Antropofag definitie

Intrare: antropofag (adj.)
antropofag adjectiv
Intrare: antropofag (s.m.)
antropofag substantiv masculin