antrópic an [At: DEX2 / Pl: ~ici / E: fr anthropique] (Îs) Fenomen ~ Fenomen antropogen.

ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique.

ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique.

ANTRÓPIC, antropice, adj. (În sintagma) Fenomen antropic = fenomen antropogen. – Din fr. anthropique.[1]

!antrópic adj. m., pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópice

antrópic adj. n., pl. antrópice

ANTRÓPIC, -Ă adj. Antropogen, antropogenic. [< fr. antropique].

ANTRÓPIC adj. determinat de acțiunea omului; antropogen. (< fr. anthropique)