antret definitie

26 definiții pentru antret

antrét sn vz antreu
antréu sn [At: NEGRUZZI, S. II, 205 / V: (Mol) -tret (pl trete) (rar, mlg) -trea sf (pl trele) / Pl: ~euri / E: fr entrée] Cea dintâi încăpere, în care se intră de afară într-o casă și din care dau uși în celelalte Si: intrare, vestibul.
ANTRÉT s. n. v. antreu.
ANTRÉT s. n. v. antreu.
ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée.
ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée.
ANTRÉT s. n. v. antreu.
ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de obicei de proporții mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. Era o clădire cu un singur etaj, ridicată pe o pivniță mare, plină de butii. Un peron cu multe trepte ducea la geamlîcul antreului. DUMITRIU, B. F. 36. Nici n-am apucat să intru pe poartă că ușile antreului s-au deschis puternic în lături. SAHIA, N. 58. – Variantă: antrét (ALECSANDRI, T. 1406, NEGRUZZI, S. II 205) s. n.
ANTRÉT s. n. v. antreu.
ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Fr. entrée.
antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri
antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri
ANTRÉU s. v. vestibul.
ANTRÉ s.n. v. antreu.
ANTRÉT s.n. v. antreu.
ANTRÉU s.n. 1. Încăpere prin care se intră într-o locuință venind de afară; vestibul. 2. Fel de mâncare care se servește înainte de felul de bază al meniului. [Pl. -uri, var. antre, antret s.n. / < fr. entrée – intrare].
ANTRÉU s. n. 1. vestibul (2). 2. fel de mâncare care se servește ca aperitiv. (< fr. entrée)
antréu (antréuri), s. n. – Vestibul. – Var. antret. Fr. entrée, cf. ngr. ἀντρέ. T din antret trebuie să fie analogic, ca în caiet.
ANTRÉU ~ri n. Prima încăpere a unei locuințe în care se intră direct de afară; vestibul. [Sil. an-treu] /<fr. entrée
antreu n. 1. intrare; 2. sală de intrare: tindă, anticameră; rostit în Moldova antret (= fr. entrée).
antrét (Mold.) n., pl. e și urĭ, antrea f., pl. ele, și antréŭ n., pl. urĭ (fr. entrée, de unde, probabil și rus. antrét. Cp. cu comitet). Barb. Intrare (tindă, sală, anticameră). – În Munt. vulg. și antrelúță, f., pl. e.
ANTREU s. hol, sală, vestibul. (Două camere cu ~.)
ANTRÉU s.n. În limbaj familiar, denumește primul fel dintr-un meniu. După regulile clasice ale gastronomiei, antreul este felul care se servește după gustare (sau supă) și pește (sau preparatul care îl înlocuiește), înainte de felul principal din meniu (de obicei friptura); fr., engl. entrée; germ. Entree; în SUA, entree denumește întotdeauna felul principal al meniului.
antréu, antreuri, s.n. – Vestibul, hol; tindă. Încăpere intermediară de mici dimensiuni la casele bătrânești, prevăzută cu scopul de a diminua pierderile de căldură pe timpul iernii. Din antreu se făcea legătura cu camera de locuit. Tot de aici se permitea accesul în podul casei. – Din fr. entrée „intrare, coridor, hol” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).
antréu, -uri, s.n. – Vestibul, hol; tindă. Încăpere intermediară de mici dimensiuni la casele bătrânești, prevăzută cu scopul de a diminua pierderile de căldură pe timpul iernii. Din antreu se făcea legătura cu camera de locuit. Tot de aici se permitea accesul în podul casei. – Cf. fr. entrée (DER, DEX).
antreu, antreuri s. n. (intl.) buzunar exterior

antret dex

Intrare: antreu
antreu substantiv neutru
antret substantiv neutru
antre 1 s.n. substantiv neutru