antrepozít sn [At: DA / V: (rar) in-, în- / Pl: ~e / E: fr entrepôt cf depozit] (Înv) Clădire (publică), pentru depozitarea stocurilor de mărfuri, materiale etc.

ANTREPÓZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Din fr. entrepôt (după depozit).

ANTREPÓZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Din fr. entrepôt (după depozit).

ANTREPÓZIT, antrepozite, s. n. Clădire special amenajată, unde se depozitează și se păstrează stocuri de marfă sau de materiale.

ANTREPÓZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Fr. entrepôt (după depozit).

antrepózit s. n., pl. antrepózite

antrepózit s. n., pl. antrepózite

ANTREPÓZIT s.n. Loc, magazie în care se depozitează stocuri de mărfuri sau de materiale. [Var. întrepozit s.n. / < fr. entrepôt, după depozit].

ANTREPÓZIT s. n. loc, magazie în care se depozitează stocuri de mărfuri sau materiale. (după fr. entrepôt)

ANTREPÓZIT ~e n. Magazie unde se depozitează mărfuri și materiale (mai ales pentru import-export). /<fr. entrepôt

*antrepózit n., pl. e (fr. entrepôt și acomodat după depozit). Loc, edificiŭ special de depus mărfuri: porturile comerciale-s prevăzute ca vaste antrepozite. – Rar și întrepózit.