antren definitie

12 definiții pentru antren

antrén sns [At: DA ms / E: fr entrain] Bună dispoziție.
ANTRÉN s. n. Însuflețire, vioiciune, animație, bună dispoziție. – Din fr. entrain.
ANTRÉN s. n. Însuflețire, vioiciune, animație, bună dispoziție. – Din fr. entrain.
ANTRÉN s. n. (Franțuzism rar) Însuflețire, vioiciune, bună dispoziție.
ANTRÉN s. n. (Franțuzism) Însuflețire, vioiciune; bună dispoziție. – Fr. entrain.
antrén s. n.
antrén s. n.
ANTRÉN s. v. animație.
ANTRÉN s.n. Însuflețire, bună dispoziție, animație. [< fr. entrain].
ANTRÉN s. n. însuflețire, bună dispoziție, animație. (< fr. entrain)
*antrén n., pl. urĭ (fr. entrain, d. en, în, și train. V. tren). Barb. Avînt, pornire, vioicĭune, însuflețire: s’a dansat cu mult antren.
ANTREN s. animație, însuflețire, vioiciune, (rar) vivacitate, (fig.) viață. (O petrecere plină de ~.)

antren dex

Intrare: antren
antren substantiv neutru
  • silabisire: an-tren