Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru antrețel

antrețél sn [At: DA ms / Pl: ~i / E: antret + -el] 1-2 Antreu (mic) Si: antreiaș (1-2).
ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. – Antret + suf. -el.
ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. – Antret + suf. -el.
ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antret. În cameră se intră printr-un antrețel.
ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu.
antrețél (fam.) s. n., pl. antrețéle
antrețél s. n., pl. antrețéle

antrețel definitie

antrețel dex

Intrare: antrețel
antrețel substantiv neutru