7 definiții pentru antrețel
antrețél sn [At: DA ms / Pl: ~i / E: antret + -el] 1-2 Antreu (mic) Si: antreiaș (1-2). ANTREȚÉL, antrețele,
s. n. Diminutiv al lui antreu. –
Antret +
suf. -el.
ANTREȚÉL, antrețele,
s. n. Diminutiv al lui antreu. –
Antret +
suf. -el.
ANTREȚÉL, antrețele,
s. n. Diminutiv al lui
antret. În cameră se intră printr-un antrețel.
ANTREȚÉL, antrețele,
s. n. Diminutiv al lui antreu.
antrețél (
fam.)
s. n.,
pl. antrețéle
antrețél s. n., pl. antrețéle Antrețel dex online | sinonim
Antrețel definitie
Intrare: antrețel
antrețel substantiv neutru