antracoteriu definitie

9 definiții pentru antracoteriu

antracotériu sm [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: lat anthracoterium] 1 Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. 2 Animal aparținând acestui gen.
ANTRACOTÉRIU, antracoterii, s. m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. – Din lat. anthracoterium.
ANTRACOTÉRIU, antracoterii, s. m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. – Din lat. anthracoterium.
antracotériu [riu pron. rĭu] s. m., art. antracotériul; pl. antracotérii, art. antracotériii (-ri-ii)
antracotériu s. m. [-riu pron. -riu], art. antracotériul; pl. antracotérii, art. antracotériii
ANTRACOTÉRIU s.m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. [Pron. -riu, pl. -ii. / cf. fr., lat. anthracotherium].
ANTRACOTÉRIU s. m. mamifer artiodactil fosil, de talia unui rinocer, din care s-a dezvoltat porcul mistreț. (< lat. anthracotherium)
ANTRACOTÉRIU m. Mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. /<lat. anthracotherium
ANTRACO- „cărbune, carbon, antrax; carbonic”. ◊ gr. anthrax, akos „cărbune” > fr. anthraco-, engl. id., it. antraco-, germ. anthrako- > rom. antraco-. □ ~id (v. -id), adj., 1. Cu aspect de antrax. 2. Care are culoarea cărbunelui; ~litic (v. -litic1), s. n., ansamblul perioadelor carbonifer și permian, avînd caracteristici paleontologice asemănătoare; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a carbonului în scop terapeutic; ~teriu (v. -teriu), s. m., gen de mamifere paricopitate fosile oligocene, asemănătoare cu suidele, descoperite mai ales în sedimentele de cărbuni; ~zauri (v. -zaur), s. m. pl., ordin de amfibieni fosili din grupul labirintodonților, care au trăit în carbonifer și permian.

antracoteriu dex

Intrare: antracoteriu
antracoteriu substantiv masculin
  • pronunție: -riu pr. -rĭu