antracen definitie

9 definiții pentru antracen

antracén sn [At: DA / V: sf, -thra- / E: fr anthracène] (Chm) Carbură de hidrogen ciclică, din care se extrag alezarina și alte substanțe folosite în industria coloranților.
ANTRACÉN s. m. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi la fabricarea unor coloranți. – Din fr. anthracène.
ANTRACÉN s. m. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi la fabricarea unor corolanți. – Din fr. anthracène.
ANTRACÉN S. n. Substanță organică galbenă, cristalizată, obținută prin distilarea gudronului de huilă; se întrebuințează în industrie la fabricarea unor materii colorante, iar în medicină ca antiseptic.
ANTRACÉN s. n. Substanță galbenă, cristalizată, extrasă din gudron de huilă și folosită la fabricarea unor coloranți sau ca antiseptic. – Fr. anthracène.
antracén s. m.
antracén s. m.
ANTRACÉN s.n. Substanță organică cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă și este folosită la fabricarea unor coloranți sau ca antiseptic. [< fr. anthracène].
ANTRACÉN s. m. hidrocarbură aromatică, substanță cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă. (< fr. anthracène)

antracen dex

Intrare: antracen
antracen substantiv masculin