antonomasíe sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: ngr ἀντονομασία, it antonomasia] 1-2 (Ret) Antonomază (1-2).

ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia.

ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia.

ANTONOMASÍE, antonomasii, s. f. Figură de stil prin care un nume comun e înlocuit cu numele unei persoane sau al unui personaj care reprezintă tipul unei anumite însușiri. Cuvinte ca «mecena» și «donjuan» sînt exemple de antonomasie. – Variantă: antonomáză s. f.

antonomasíe (figură de stil) (înv.) s. f., art. antonomasía, g.-d. antonomasíi, art. antonomasíei

antonomasíe s. f., antonomasía, g.-d. art. antonomasíei

ANTONOMASÍE s. v. antonomază.

ANTONOMASÍE s.f. v. antonomază.

ANTONOMASÍE s. f. antonomază. (< lat., gr., it. antonomasia)

antonomasie s. v. ANTONOMAZĂ.