antonímic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, -ice / E: fr antonymique] 1 Care se află în raport de antonimie. 2 Referitor la antonimie.

ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. Care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique.

ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique.

*antonímic (an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonímici; f. antonímică, pl. antonímice

antonímic adj. m., pl. antonímici; f. sg. antonímică, pl. antonímice

ANTONÍMIC, -Ă adj. Referitor la antonime. [Cf. germ. antonymisch].

ANTONÍMIC, -Ă adj. referitor la antonime; în raport de antonimie. (< fr. antonymique)

ANTONÍMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de antonime; propriu antonimelor. /<germ. antonymisch