antitrinitarísm sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr antitrinitairisme] Doctrină religioasă care neagă dogma creștină a unității dintre Dumnezeu, Iisus Hristos și Sfântul Duh.

ANTITRINITARÍSM s. n. Doctrină religioasă care neagă dogma creștină a unității dintre Dumnezeu, Isus Hristos și Sfântul Duh. – Din fr. antitrinitairisme.

ANTITRINITARÍSM s. n. Doctrină religioasă care neagă dogma creștină a unității dintre Dumnezeu, Isus Cristos și Sfântul Duh. – Din fr. antitrinitairisme.

ANTITRINITARÍSM s. n. Doctrină eretică, în biserica veche, care nega dogma creștină trinitară. – Fr. antitrinitairisme.

antitrinitarísm (-ti-tri-) s. n.

antitrinitarísm s. n. (sil. -tri-)

ANTITRINITARÍSM s.n. Doctrină eretică în biserica veche care nega dogma creștină trinitară. [< fr. antitrinitairisme].

ANTITRINITARÍSM s. n. doctrină eretică în biserica veche care nega dogma creștină a Treimii. (< fr. antitrinitarisme)

antitrinitarísm s. n. Doctrină religioasă apărută în sec. 2 în Asia Mică, reluată în sec. 16 în Apus, în sec. 17 în Rusia și centralizată între protestanții raționaliști în timpul prezent, care neagă dogma creștină a Sfintei Treimi, adică adevărul că Dumnezeu este unul, închinat în trei persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. – Din fr. antitrinitarisme.