antitétic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, -ice / E: fr antithétique] 1-2 Care conține o antiteză (1-2). 3-5 Care se referă la antiteză (1-3). 6-7 Care folosește antiteza (1-2).

ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique.

ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique.

ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -e, adj. Care conține în sine o antiteză (v. opus, contradictoriu); care folosește antiteze. Expresii antitetice.

ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -e, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. Expresii antitetice. – Fr. antithétique.

antitétic adj. m., pl. antitétici; f. antitétică, pl. antitétice

antitétic adj. m., pl. antitétici; f. sg. antitétică, pl. antitétice

ANTITÉTIC adj. contrar, opus. (Poziții ~.)

ANTITÉTIC, -Ă adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. [ < fr. antithétique].

ANTITÉTIC, -Ă adj. care conține o antiteză; opus; care folosește antiteze. (< fr. antithétique)

ANTITÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de antiteză; propriu antitezei. /<fr. antithétique

*antitétic, -ă adj. (vgr. antithetikós). Relativ la antiteză.

ANTITETIC adj. contrar, opus. (Poziții ~.)