antisimétric, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, -ice / E: fr antisymétrique] 1 (D. un sistem fizic) Care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. 2 (Mat; d. funcții) Care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor.

antisimétric (-me-tric) adj. m., pl. antisimétrici; f. antisimétrică, pl. antisimétrice

antisimétric adj. → simetric

ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. (Despre un sistem fizic) Care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ♦ (Mat.; despre funcții) Care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. [< fr. antisymétrique].

ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. opus simetriei. ◊ (despre sisteme fizice) care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ◊ (mat.; despre funcții) care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. (< fr. antisymétrique)