antiséptic, ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: ~ici, -ice / E: fr antiseptique] 1-4 (Medicament) care previne sau înlătură infecțiile microbiene. 5-6 (Substanță) care împiedică putrefacția.

ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne ori înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. – Din fr. antiseptique.

ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne sau înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. – Din fr. antiseptique.

ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -e, adj. Care previne sau înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. Pastă de dinți antiseptică. ◊ (Substantivat) Alcoolul este un antiseptic.

ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -e, adj. Care previne sau înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. Pastă de dinți antiseptică. ◊ (Substantivat) Alcoolul este un antiseptic.

ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -e, adj. Care previne sau înlătură infecțiile microbiene sau împiedică putrefacția. ◊ (Substantivat, n.) A lua un antiseptic. – Fr. antiseptique.

antiséptic1 adj. m., pl. antiséptici; f. antiséptică, pl. antiséptice

antiséptic2 s. n., pl. antiséptice

antiséptic adj. → septic

antiséptic s. n., pl. antiséptice

ANTISÉPTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) care combate dezvoltarea microbilor patogeni. [< fr. antiseptique].

ANTISÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care produce antisepsie. (< fr. antispetique)

ANTISÉPTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care ține de antisepsie; propriu antisepsiei. /<fr. antiseptique

antiseptic a.1 care împiedecă putrefacțiunea sau cangrena: acidul fenic e un puternic antiseptic. Principalele antiseptice: boraxul, clorul, cloroformul, clorura de zinc, fenolul, formolul, mentolul, nitratul de argint, permanganatul de potasă, sublimatul coroziv.[1]

*antiséptic, -ă adj. (anti- 1 și septic, ngr. antisiptikós). Med. Care împedică putrezirea și infecțiunea. S. n., pl. e. Medicament antiseptic (sublimatu coroziv, acidu fenic, acidu boric, salolu ș. a.).