antirezonanță definitie

6 definiții pentru antirezonanță

antirezonánță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: fr antirésonnance, eg antiresonance] (Fiz) Stare de vibrație opusă rezonanței.
ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonanțe, s. f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.
ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonțe, s. f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.
antirezonánță s. f. → rezonanță
ANTIREZONÁNȚĂ s.f. Fenomen de radiere minimă a curentului într-un circuit, tensiunea de intrare menținându-se constantă. [< fr. antirésonance].
ANTIREZONÁNȚĂ s. f. stare de vibrație opusă rezonanței. (< fr. antirésonance, engl. antiresonance)

antirezonanță dex

Intrare: antirezonanță
antirezonanță substantiv feminin