Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru antipatie

antipat├şe sf [At: CANTEMIR, IST. / V: (├«nv) -tepathie / Pl: ~ii / E: fr antipathie, lat antipathia] 1-3 (├Äoc simpatie) Sentiment de nepl─âcere, (de aversiune, de sil─â) fa╚Ť─â de cineva.
ANTIPAT├ŹE, antipatii, s. f. Sentiment de nepl─âcere, de aversiune fa╚Ť─â de cineva; resentiment. ÔÇô Din fr. antipathie, lat. antipathia.
ANTIPAT├ŹE, antipatii, s. f. Sentiment de nepl─âcere, de aversiune, de sil─â fa╚Ť─â de cineva; resentiment. ÔÇô Din fr. antipathie, lat. antipathia.
ANTIPAT├ŹE, antipatii, s. f. (├Än opozi╚Ťie cu simpatie) Aversiune fa╚Ť─â de cineva sau de ceva; pornire, sentiment de nepl─âcere fa╚Ť─â de cineva sau ceva (uneori f─âr─â motiv obiectiv). ├«l privea pe Deliu... sim╚Ťind ├«n acela╚Öi timp antipatie ╚Öi admira╚Ťie pentru acest b─ârbat frumos ╚Öi ├«nzestrat cu atitea calit─â╚Ťi. BART, E. 217. ├Ä╚Öi ar─âtar─â antipatia lor... prin vorbe amare ╚Öi ├«mpung─âtoare. B─éLCESCU. O. II 268.
ANTIPAT├ŹE, antipatii, s. f. Aversiune, pornire contra cuiva; sentiment de nepl─âcere fa╚Ť─â de cineva. ÔÇô Fr. antipathie (lat. lit. antipathia).
antipat├şe s. f., art. antipat├şa, g.-d. art. antipat├şei; pl. antipat├şi, art. antipat├şile
antipat├şe s. f., art. antipat├şa, g.-d. art. antipat├şei; pl. antipat├şi, art. antipat├şile
ANTIPAT├ŹE s. aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, (livr.) repugnan╚Ť─â, resim╚Ť─âm├ónt. (Simte o vizibil─â ~ fa╚Ť─â de el.)
ANTIPAT├ŹE s.f. Aversiune fa╚Ť─â de cineva sau de ceva; resentiment. [Gen. -iei. / cf. fr. antipathie, it. antipatia < lat. antipathia, gr. antipatheia < anti ÔÇô contra, pathos ÔÇô pasiune].
ANTIPAT├ŹE s. f. aversiune, resentiment. (< fr. antipathie, lat. antipathia)
ANTIPAT├ŹE ~i f. Sentiment sau senza╚Ťie de nepl─âcere fa╚Ť─â de cineva sau ceva; repulsie; aversiune; sil─â; sc├órb─â. [G.-D. antipatiei] /<fr. antipathie, lat. antipathia
antipatie f. aversiune natural─â.
*antipat├şe f. (vgr. antip├ítheia, d. anti, contra, ╚Öi p├íthos, suferin╚Ť─â. V. sim-patie. Aversiune, repugnan╚Ť─â natural─â ╚Öi f─âr─â vo─şe: a avea, a sim╚Ťi antipatie contra cu─şva.
ANTIPATIE s. aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, (livr.) repugnan╚Ť─â, resim╚Ť─âm├«nt. (Simte o vizibil─â ~ fa╚Ť─â de el.)
ANTIPATIE. Subst. Antipatie, aversiune, repulsie, execra╚Ťie (rar), resentiment, resim╚Ť─âm├«nt, repugnan╚Ť─â (livr.), oroare. Du╚Öm─ânie, ur─â, patim─â, vr─âjm─â╚Öie, vrajb─â, ├«nvr─âjbire, inamici╚Ťie (rar), inimici╚Ťie (livr.), ostilitate, adversitate, animozitate. ├Änver╚Öunare, pornire, ├«nd├«rjire. Ciud─â, ├«nciudare (rar), ranchiun─â, pizm─â (pop.), r├«c─â (fam.), pic─â (pop.). Dezgust, sil─â, grea╚Ť─â (fig.), ├«ngre╚Ťo╚Öare (fig.), sc├«rb─â, lehamite (pop.). Adj. Antipatic, ur├«cios, resping─âtor, repugnant (livr.), repulsiv (rar). Dezgust─âtor, gre╚Ťos, sc├«rbos, sc├«rbavnic (├«nv.), sc├«rbelnic (├«nv.), sc├«rnav, execrabil, oribil, abominabil, dezagreabil; nesuferit, de nesuferit, de nesuportat, insuportabil, intolerabil, detestabil, indezirabil. Du╚Öm─ânos, du╚Öm─ânesc (├«nv.), du╚Öman, neprietenos, neprietenesc, advers (fig.), inamic, vr─âjm─â╚Öesc, vr─âjma╚Ö, vr─âjm─â╚Öos (rar), potrivnic, ostil. Ranchiunos, vindicativ (livr.), r─âzbun─âtor, p─âtima╚Ö, pizma╚Ö, pizmuitor, pizm─âre╚Ť (rar), pizm├ótare╚Ť (├«nv. ╚Öi reg.). Vb. A fi antipatic, a fi nesuferit, a-i fi cuiva drag ca sarea ├«n ochi, a-i fi cuiva drag ca t─âciunele la nas, a fi ca un spin ├«n ochii cuiva. A nu suferi, a nu suporta, a nu avea pe cineva la suflet, a nu avea ochi s─â vezi pe cineva, a nu vedea pe cineva cu ochi buni, a nu putea ├«nghi╚Ťi pe cineva. A du╚Öm─âni, a ur├«, a purta cuiva pic─â, a avea un dinte ├«mpotriva cuiva, a nu avea pe cineva la fica╚Ťi (la stomac). A i se ├«n─âcri cuiva sufletul (inima) de cineva (de ceva), a-i fi lehamite, a se leh─âmeti (reg.), a se leh─âmetisi (reg.), a-i fi sc├«rb─â, a-i fi grea╚Ť─â, a fi dezgustat (de cineva); a se dezgusta, a se sc├«rbi, a i se face lehamite, a se s─âtura ca de mere p─âdure╚Ťe, a se s─âtura p├«n─â ├«n g├«t. A-i repugna, a-i produce cuiva sil─â (dezgust), a respinge. A dezgusta, a sc├«rbi, a-i face cuiva sil─â. A execra (fran╚Ťuzism), a detesta, a dispre╚Ťui, a ur├«. Adv. Cu antipatie, cu aversiune, cu repulsie; f─âr─â dragoste, f─âr─â simpatie; du╚Öm─âne╚Öte, vr─âjm─â╚Öe╚Öte (├«nv.). V. aversiune, dispre╚Ť, du╚Öm─ânie, invidie.

Antipatie dex online | sinonim

Antipatie definitie

Intrare: antipatie
antipatie substantiv feminin