antipátic, ~ă smf a [At: V. ROM. decembrie 1950, 122 / Pl: ~ici, -ice / E: fr antipatique] 1-6 (Îoc simpatic) (Persoană) care inspiră antipatie (1-3) Si: nesuferit, respingător.

ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique.

ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique.

ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -e, adj. (În opoziție cu simpatic) Care inspiră antipatie; nesuferit, respingător. Chiriac e un om antipatic, singurul personaj în adevăr antipatic din piesă. IBRĂILEANU, S. 50.

ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -e, adj. Care inspiră antipatie; nesuferit. – Fr. antipathique.

antipátic adj. m., pl. antipátici; f. antipátică, pl. antipátice

antipátic adj. m., pl. antipátici; f. sg. antipátică, pl. antipátice

ANTIPÁTIC adj. dezagreabil, neplăcut, nesuferit, respingător, scârbos. (Un om ~.)

Antipatic ≠ predilect, simpatic

Antipatic ≠ simpatic

ANTIPÁTIC, -Ă adj. Nesuferit; respingător. [Cf. fr. antipathique, it. antipatico].

ANTIPÁTIC, -Ă adj. care inspiră antipatie; nesuferit, respingător. (< fr. antipathique)

ANTIPÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care inspiră antipatie; repulsiv; dezgustător. O persoană antipatică. /<fr. antipathique

antipatic a. contrar, opus celui simpatic: caracter antipatic.

*antipátic, -ă adj. (d. antipatie; fr. antipathique). Care displace, uricios (!). Adv. În mod antipatic.

ANTIPATIC adj. dezagreabil, neplăcut, nesuferit, respingător, scîrbos. (Un om ~.)