antipápă sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 141 / Pl: ~pi / E: fr antipape] Papă nerecunoscut de biserica catolică, a cărui alegere nu a fost canonică.

ANTIPÁPĂ, antipapi, s. m. Papă nerecunoscut de Biserica catolică, a cărui alegere nu a fost canonică. – Din fr. antipape.

ANTIPÁPĂ, antipapi, s. m. Papă nerecunoscut de biserica catolică, a cărui alegere nu a fost canonică. – Din fr. antipape.

antipápă s. m., g.-d. art. antipápei; pl. antipápi

antipápă s. m. → papă

ANTIPÁPĂ s.m. Papă fals, ales pe cale ilegală. [< fr. antipape, it. antipapa].

ANTIPÁPĂ s. m. papă ales pe cale ilegală. (< fr. antipape)

antipapă m. uzurpator al papalității. Ultimul antipapă fu Amedeu de Savoia (FELIX V) în 1439.

*antipápă m., pl. ĭ (anti- 1 și papă; fr. antipape). Papă ales fără regulă și nerecunoscut.