antioxidant definitie

12 definiții pentru antioxidant

antioxidánt, ~ă sn, a [At: DEX2 / P: ~ti-o- / Pl: ~nți, ~e / E: fr antioxydant] 1-2 (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare Si: antioxidant.
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant.
ANTIOXIDÁNT, antioxidanți, s. m. Substanță care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o- – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant.
ANTIOXIDÁNT, antioxidante, s. n. Substanță care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare. – Fr. antioxydant.
antioxidánt1 (-ti-o-) adj. m., pl. antioxidánți; f. antioxidántă, pl. antioxidánte
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidánt adj., s. m. (sil. -ti-o-) → oxidant
ANTIOXIDÁNT s. (CHIM.) antioxigen, inhibitor de oxidare. (Fenolul este un ~.)
ANTIOXIDÁNT s.m. Substanță care împiedică sau temporizează oxidarea; antioxigen. [Cf. fr. antioxydant].
ANTIOXIDÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care împiedică oxidarea; antioxigen. (< fr. antioxydant)
ANTIOXIDÁNT ~ți m. Substanță care împiedică procesul de oxidare. /<fr. antioxydant
ANTIOXIDANT s. (CHIM.) antioxigen. (Fenolul este un ~.)

antioxidant dex

Intrare: antioxidant (adj.)
antioxidant adjectiv
  • silabisire: -ti-o-
Intrare: antioxidant (s.m.)
antioxidant substantiv masculin
  • silabisire: -ti-o-