antinómic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, -ice / E: fr antinomique] 1 Care formează o antinomie. 2 Referitor la antinomie. 3 Propriu antinomiei. 4 De antinomie.

ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique.

ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique.

ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -e, adj. Care se referă la antinomie. Caracter antinomic.

ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -e, adj. Care se referă la antinomie. – Fr. antinomique.

antinómic adj. m., pl. antinómici; f. antinómică, pl. antinómice

antinómic adj. m., pl. antinómici; f. sg. antinómică, pl. antinómice

ANTINÓMIC, -Ă adj. Referitor la antinomie. [< fr. antinomique].

ANTINÓMIC, -Ă adj. referitor la antinomie. (< fr. antinomique)