antimatérie sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: anti- + materie (după fr antimatière)] Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect și prin însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie.

ANTIMATÉRIE s. f. Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect și prin însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie. – Anti- + materie (după fr. antimatière).

ANTIMATÉRIE s. f. Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect și însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie. – Anti- + materie (după fr. antimatière).

antimatérie (-ri-e) s. f., art. antimatéria (-ri-a), g.-d. antimatérii, art. antimatériei

antimatérie s. f. (sil. -ri-e), art. antimatéria (sil. -ri-a), g.-d. art. antimatériei; pl. antimatérii

ANTIMATÉRIE s.f. Substanță ipotetică ale cărei elemente constitutive ar fi formate din antiparticule; antisubstanță. [< fr. antimatière].

ANTIMATÉRIE s. f. materie ipotetică din antiparticule; antisubstanță. (după fr. antimatière)

ANTIMATÉRIE f. Substanță ipotetică formată din antiparticule. [ G.-D. antimateriei; Sil. -ri-e] /<fr. antimatiere

antimatérie s. f. 1973 (fiz.) Materie ipotetică alcătuită din antiparticule v. antilume; v. și R.l. 19 X 79 p. 6 (din anti- + materie, după fr. antimatière; în fiz. se folosește din anii ’40; PR 1958; DF, D.Filoz.; DEX, DN3)