antifurt definitie

9 definiții pentru antifurt

antifurt sn, a [At: DEX2 / E: anti- + furt (după fr anti-vol)] 1-2 (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul controlat. 3-4 (Dispozitiv) care face mai dificil furtul.
ANTIFÚRT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol).
ANTIFÚRT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol).
*antifúrt adj. invar., s. n.
antifúrt adj. invar.
ANTIFÚRT s.n., adj.invar. (Dispozitiv) care semnalează orice tentativă de furt, dând alarma. [< it. antifurto].
ANTIFÚRT adj. inv., s. n. (dispozitiv) care semnalează orice tentativă de furt. (< it. antifurto)
ANTIFÚRT n. Dispozitiv care semnalizează tentativele de furt. /<it. antifurto
antifúrt adj. inv. (Dispozitiv) menit să preîntâmpine o tentativă de furt ◊ „Progrese uimitoare face tehnica anti-furt în Statele Unite.” Sc. 31 X 75 p. 2. ◊ „În Ulster au fost furate, în cursul anului trecut, 6674 de automobile. În vederea combaterii acestei practici, posesorii de automobile vor trebui să-și echipeze mașinile cu un sistem anti-furt.R.l. 12 XI 75 p. 6. ◊ „[...] gama accesoriilor auto antifurt este completată cu o piesă simplă, care blochează levierul pentru schimbarea vitezelor precum și frâna de mână.” Sc. 18 VII 81 p. 5; v. și R.l. 7 X 82 p. 6 (din it. antifurto; cf. fr. antivol; PR 1948, DPN 1955; DN3, DEX-S)

antifurt dex

Intrare: antifurt
antifurt adjectiv invariabil substantiv neutru