antifonár sn [At: DA / Pl: ~e / E: antifon + -ar] Carte bisericească în care sunt notate antifoanele1.

ANTIFONÁR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane1. – Din ngr. antifonári.

ANTIFONÁR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane1. – Din ngr. antifonári.

ANTIFONÁR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane1. – Ngr. antifonari.

antifonár s. n., pl. antifonáre

antifonár s. n., pl. antifonáre

antifonar n. carte bisericească în care antifoanele sunt însemnate cu note.

antifonár n., pl. e (ngr. antifonári). Carte care cuprinde antifoane.

antifonar (< lat. antiphonarium; antiphonale), una dintre principalele cărți de cântări ale bisericii catolice, ce cuprinde antifoane (II), răspunsuri (lat. responsoria) și psalmi*, în opoziție cu gradualul (lat. liber gradualis). Textele cântărilor din a. sunt cuprinse în breviar*.