anticritícă sf [At: MAIORESCU, CR. I, 237 / Pl: ~ici / E: ger Antikritik] (Rar) Critică a unei critici Si: (îvr) anticris.

ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. – Din germ. Antikritik.

ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. – Din germ. Antikritik.

anticrítică (rar) (-ti-cri-) s. f., g.-d. art. anticríticii; (critici) pl. anticrítici

anticrític adj. → critic

anticrítică s. f. (sil. -cri-) → critică

ANTICRÍTICĂ s.f. (Rar) Critică a unei critici. [Cf. germ. Antikritik].

ANTICRÍTIC, -Ă I. adj. referitor la anticritică. II. s. f. răspuns la o critică. (< fr. anticritique, /II/germ. Antikritik)