Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru anticrist

anticr├şst sm [At: N. TEST. (1648), ap. HEM 1232 / V: -teh├órs, -teh├órst, -ih├órs, -ih├órst, -ih├ór╚Ť, -ihr- / Pl: ~i╚Öti / E: vsl ađŻĐéđŞxpđŞcĐéy] 1 Messia cel neadev─ârat, despre care se prorocea c─â va ├«ntemeia o lege nou─â, potrivnic─â lui Hristos. 2 Diavol care va ie╚Öi pe p─âm├ónt pentru a ├«ndemna pe oameni la r─âu. 3 (Pex) Om foarte r─âu. 4 (Pex) Om care se ridic─â ├«mpotriva religiei cre╚Ötine.
antihr├şst sm vz anticrist
ANTICR├ŹST s. m. v. antihrist.
ANTIHR├ŹST, antihri╚Öti, s. m. (├Än cre╚Ötinism) Personaj escatologic, personificare (incarnare) a Satanei, care se va opune, la sf├ór╚Öitul lumii, venirii lui Isus Hristos; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticr├şst s. m.] ÔÇô Din sl. antihr─şst┼ş.
ANTICR├ŹST s. m. v. antihrist.
ANTIHR├ŹST, antihri╚Öti, s. m. (├Än cre╚Ötinism) Nume dat principiului r─âului, lui Satana ╚Öi ereticilor; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticrist s. m.] ÔÇô Din sl. antihr─ęst┼ş.
ANTICR├ŹST s. m. v. antihrist.
ANTIHR├ŹST, antihri╚Öti, s. m. Om nelegiuit, pervers. [Var.: anticrist s. m.] ÔÇô Slav (v. sl. antihr┼şst┼ş < gr.).
antihr├şst (eretic, nemernic) (-ti-hrist) s. m., pl. antihr├ş╚Öti
Antihr├şst (Satana) (-ti-hrist) s. propriu m.
antihr├şst (eretic, nemernic) s. m. (sil. -hrist), pl. antihr├ş╚Öti
Antihr├şst (Satana) s. pr. m. (sil. -hrist)
anticr├şst s. m. ÔÇô Nume dat de cre╚Ötini principiului r─âului, Satanei ╚Öi ereticilor. ÔÇô Var. antihrist. ÔÇô Antih├«r╚Ť, s. m. (fam., punga╚Ö, golan; se folose╚Öte drept calificativ pe jum─âtate ironic, pe jum─âtate depreciativ, dar totdeauna cu o nuan╚Ť─â de afec╚Ťiune sau familiaritate). Sl. an┼ştichrist┼ş, din ngr. ß╝Ç╬Ż¤ä╬»¤ç¤ü╬╣¤â¤ä╬┐¤é. Forma cu c este neol. Var. fam. este o modificare expresiv─â, ca h├«r╚Ťa-p├«r╚Ťa.
ANTIHR├ŹST ~╚Öti m. 1) Antipodul lui Iisus Hristos, care, dup─â scriptur─â, va veni pe p─âm├ónt ├«nainte de sf├ór╚Öitul lumii. 2) fig. Om r─âu. /<sl. antihristu
Anticrist m. du╚Öman al lui Crist, demon a c─ârui venire (dup─â Apocalips) va precede triumful definitiv al Evangheliei, ├«n vremea dÔÇÖapoi (numit popular Antih├ór╚Ť): se vede c─â am ajuns ├«n vremea lui Antih├ór╚Ť AL.
*Anticr├şst ╚Öi (vech─ş) Antihr├şst m. (vgr. ╚Öi ngr. Antihristos, adic─â ÔÇ×contra lu─ş HristosÔÇŁ; vsl. Antihrist┼ş). Un diavol care, dup─â cum zice Apocalipsu, se va ar─âta la sf├«r╚Öitu lumi─ş ca s─â fac─â r─â┼ş, dar va fi ├«nvins de Hristos. Fig. Neleg─şuit. ÔÇô Pop. Fam. Iron. Antih├«r╚Ť.
Antih├«r╚Ť ╚Öi Antihr├şst, V. Anticrist.
antihrist, antihri╚Öti s. m. 1. Nume dat principiului r─âului ├«n cre╚Ötinism, lui Stana ╚Öi ereticilor; p. ext. om nelegiuit, vicios, pervers. ÔÖŽ Om care, sub masca credin╚Ťei ╚Öi a falsei evlavii, se d─â drept Mesia ca s─â ademeneasc─â pe al╚Ťii s─â-l urmeze; eretic. 2. (La sg.) Demonul care, potrivit Apocalipsei, va veni la sf├ór╚Öitul veacurilor ├«ncerc├ónd s─â dezl├ón╚Ťuie apostazia general─â, dar va fi ├«nvins ireversibil de c─âtre Hristos. [Var.: anticr├şst, antichr├şst s. m.] ÔÇô Din sl. antihrist┼ş (< gr. antihristos).

Anticrist dex online | sinonim

Anticrist definitie

Intrare: antihrist
anticrist
antihrist substantiv masculin substantiv propriu masculin
  • silabisire: -hrist