anticréză sf vz antihreză

antihréză sf [At: Lm / V: -ier- / Pl: ~ze / E: fr antichrèse] (Jur; înv) Contract prin care se dă creditorului dreptul de a uza de un bun imobil ipotecat, scăzând eventualele beneficii din dobânzile și apoi din capitalul datorat.

ANTICRÉZĂ s. f. v. antihreză.

ANTIHRÉZĂ, antihreze, s. f. Contract prin care se dă în folosință creditorului un bun imobil care aparține debitorului. [Var.: anticréză s. f.] – Din fr. antichrèse.

ANTICRÉZĂ s. f. v. antihreză.

ANTIHRÉZĂ, antihreze, s. f. (Jur.) Contract prin care se dă în folosință creditorului un bun imobil care aparține debitorului. [Var.: anticréză s. f.] – Din fr. antichrèse.

ANTIHRÉZĂ, antihreze, s. f. (În dreptul burghez) Contract de garantare a unei datorii, prin care se dă în folosința creditorului un bun imobil care aparține debitorului. – Fr. antichrèse (< gr.).

antihréză (-ti-hre-) s. f., g.-d. art. antihrézei; pl. antihréze

antihréză s. f. (sil. -hre-), g.-d. art. antihrézei; pl. antihréze

ANTICRÉZĂ s.f. v. antihreză.

ANTIHRÉZĂ s.f. Contract prin care se cedează creditorului venitul unui bun imobil aparținând debitorului. [Var. anticreză s.f. / < fr. antichrèse, cf. it. anticresi < gr. antichresis].

ANTIHRÉZĂ s. f. (jur.) cedarea de către creditor a venitului unui bun imobil aparținând debitorului. (< fr. antichrèse)

anticreză f. Jur. contract prin care un datornic lasă creditorului veniturile unui imobil.

*anticréză f., pl. e (vgr. anti-hresis, d. anti, contra, și hrésis, întrebuințare). Jur. Părăsirea uzufructuluĭ unuĭ imobil făcut de un debitor creditoruluĭ.