anticorosív, ~ă sm, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: anti- + corosiv] 1-2 (Substanță) care împiedică coroziunea.

ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. [Scris și: anticorosiv] – Anti- + coroziv.

ANTICOROSÍV, -Ă, anticorosivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. – Anti- + corosiv.

anticorosív adj. → corosiv

anticorosív s. n., pl. anticorosíve

Anticorosiv ≠ corosiv

ANTICOROSÍV, -Ă adj., s.m. (Substanță) care încetinește sau oprește coroziunea metalelor. [Cf. fr. anticorrosif].

ANTICOROSÍV, -Ă adj., s. n. (substanță) care împiedică coroziunea. (< fr. anticorrosif)

ANTICOROSÍV ~ă (~i, ~e) și substantival Care micșorează sau împiedică coroziunea. /<fr. anticorrosif

anticorosív, -ă adj. (Substanță) care împiedică coroziunea ◊ „În prezent, ei [roboții] își găsesc utilizarea în lucrări de montaj și sudură, de turnare sub presiune și de efectuare a acoperirilor anticorozive.” R.l. 9 VII 84 p. 6 [scris și anticoroziv] (din anti- + corosiv; cf. fr. anticorrosion (PL); DEX)